roman de MARK TWAIN.
Capitolul I
Tom Sawyer era un băiat tare năzdrăvan. Împreună cu fratele său mai mic, Sid, trăia în casa mătuşii Polly, sora mamei lor răposate. În casă mai erau şi verişoara Mary şi negrul Jim, care o ajuta pe mătuşă în gospodărie. Nici nu-l prinse bine mătuşa că trăsese chiulul de la şcoală şi fusese la scăldat, că o zbughi pe uşă şi porni pe stradă fluierând.
Deodată se opri, zărind un nou-venit în târguşorul în care el îi cunoştea pe toţi băieții. Ţinuta de orăşean gătit a străinului îl enervă rău de tot. Porni o discuţie şi nu se lăsă până nu se luară la bătaie. În final, Tom învinse şi se despărţiră, amândoi cu hainele rupte şi prăfuite. Când îl văzu, mătuşa Polly se hotărî să îl pună să lucreze duminică, drept pedeapsă.
Deodată se opri, zărind un nou-venit în târguşorul în care el îi cunoştea pe toţi băieții. Ţinuta de orăşean gătit a străinului îl enervă rău de tot. Porni o discuţie şi nu se lăsă până nu se luară la bătaie. În final, Tom învinse şi se despărţiră, amândoi cu hainele rupte şi prăfuite. Când îl văzu, mătuşa Polly se hotărî să îl pună să lucreze duminică, drept pedeapsă.
Capitolul II
Duminica se arătă a fi o zi însorită de primăvară. Natura arăta proaspătă, strălucitoare, peste tot erau numai chipuri voioase, numai Tom arăta posomorât. Cu găleata de var şi bidineaua în mână, măsura din priviri ditamai gardul, de douăzeci şi şapte de metri lungime şi doi metri şi jumătate înălţime. Dădu de două ori pe gard cu bidineaua, apoi se aşeză pe o buturugă, descurajat.
Apăru Jim, care se ducea la fântână cu găleata. Il momi cu promisiunea de a-i dărui o bilă albă şi, mai ales, de a-i arăta buba de la picior. Când să se producă schimbul, interveni mătuşa Polly, cu un papuc în mână. Jim o luă la fugă spre fântână, iar Tom reveni la văruit.
În scurtă vreme însă, Tom se opri, îşi făcu inventarul bogăţiilor de prin buzunare, apoi îşi făuri un plan. Se apucă liniştit de lucru. Apăru la orizont Ben Rogers, care făcea pe vaporul. Acesta se apropie şi începu să îl compătimească. Tom îi înfăţişă însă ocupaţia lui în altă lumină, spunând că nu îi pică în fiecare zi norocul să vopsească un asemenea gard. Urmărindu-l cât de tacticos îşi desăvârşea opera, Ben ajunse nu numai să îl roage pe Tom să-l lase şi pe el să văruiască, ci îi şi dărui mărul din care de abia muşcase puţin mai înainte. Veniră şi alţi băieţi, care râvniră şi ei la cariera de artist a lui Tom. Mulţumit, pe la mijlocul după-amiezii Tom abia îşi mai putea număra avuţiile: douăsprezece bile, un mosor fără aţă, o clanţă, un pisoi chior şi altele asemenea, iar gardul era văruit de ţi-era mai mare dragul să te uiţi la el.
Apăru Jim, care se ducea la fântână cu găleata. Il momi cu promisiunea de a-i dărui o bilă albă şi, mai ales, de a-i arăta buba de la picior. Când să se producă schimbul, interveni mătuşa Polly, cu un papuc în mână. Jim o luă la fugă spre fântână, iar Tom reveni la văruit.
În scurtă vreme însă, Tom se opri, îşi făcu inventarul bogăţiilor de prin buzunare, apoi îşi făuri un plan. Se apucă liniştit de lucru. Apăru la orizont Ben Rogers, care făcea pe vaporul. Acesta se apropie şi începu să îl compătimească. Tom îi înfăţişă însă ocupaţia lui în altă lumină, spunând că nu îi pică în fiecare zi norocul să vopsească un asemenea gard. Urmărindu-l cât de tacticos îşi desăvârşea opera, Ben ajunse nu numai să îl roage pe Tom să-l lase şi pe el să văruiască, ci îi şi dărui mărul din care de abia muşcase puţin mai înainte. Veniră şi alţi băieţi, care râvniră şi ei la cariera de artist a lui Tom. Mulţumit, pe la mijlocul după-amiezii Tom abia îşi mai putea număra avuţiile: douăsprezece bile, un mosor fără aţă, o clanţă, un pisoi chior şi altele asemenea, iar gardul era văruit de ţi-era mai mare dragul să te uiţi la el.
Mersi mult!
RăspundețiȘtergereCu plăcere!
Ștergere