de MARK TWAIN
Capitolul XXXIV
Toată lumea din târg porni spre peşteră, desfăcură intrarea și găsiră cadavrul lui Joe Indianul. Murise de foame.
Tom Sawyer îi spuse lui Huck că şi-a dat seama că banii nu fuseseră niciodată în camera de la han, ci în peşteră. Hotărâră să se ducă să-i caute acolo, bine pregătiţi, cu o barcă, mâncare, sfoară şi chibrituri.
Zis şi făcut. Luară o barcă mică de pe malul râului şi porniră spre peşteră. Tom îi spuse lui Huck că e un loc foarte bun pentru ascunzătoarea unor haiduci, că de acuma pot să facă o bandă, să jefuiască pe toată lumea şi să ţină acolo prizonierii.
Găsiră lădiţa cu bani, trecură banii în nişte săculeţi, apoi îi duseră pe rând la barcă. Ajunşi la mal, duseră banii în şopronul de lemne al văduvei Douglas, la care stătea deocamdată Huck, urmând să-i împartă a doua zi.
Trecând pe lângă casa Galului, acesta îi văzu şi le spuse să se ducă repede la văduva Douglas. Aici găsiră toţi oamenii de vază ai târgului, îmbrăcaţi de sărbătoare. Văduva le spuse să se spele şi să îmbrace hainele pe care le pregătise, apoi să coboare în salon.
Tom Sawyer îi spuse lui Huck că şi-a dat seama că banii nu fuseseră niciodată în camera de la han, ci în peşteră. Hotărâră să se ducă să-i caute acolo, bine pregătiţi, cu o barcă, mâncare, sfoară şi chibrituri.
Zis şi făcut. Luară o barcă mică de pe malul râului şi porniră spre peşteră. Tom îi spuse lui Huck că e un loc foarte bun pentru ascunzătoarea unor haiduci, că de acuma pot să facă o bandă, să jefuiască pe toată lumea şi să ţină acolo prizonierii.
Găsiră lădiţa cu bani, trecură banii în nişte săculeţi, apoi îi duseră pe rând la barcă. Ajunşi la mal, duseră banii în şopronul de lemne al văduvei Douglas, la care stătea deocamdată Huck, urmând să-i împartă a doua zi.
Trecând pe lângă casa Galului, acesta îi văzu şi le spuse să se ducă repede la văduva Douglas. Aici găsiră toţi oamenii de vază ai târgului, îmbrăcaţi de sărbătoare. Văduva le spuse să se spele şi să îmbrace hainele pe care le pregătise, apoi să coboare în salon.
Capitolul XXXV
Băieții coborâră, se aşezară cu toții la masă şi, în sfârşit, se dădu în vileag faptul că Huck fusese cel care salvase viaţa văduvei Douglas. Văduva anunţă, la rândul ei, că îl va lua pe Huck să îi fie fiu adoptiv, îi va da o educaţie bună, iar când va dispune de banii necesari îl va ajuta să-şi facă o situaţie modestă, dar sigură. Atunci Tom nu rezistă, strigă în gura mare că Huck n-are nevoie, pentru că e bogat, fugi afară şi reveni cu câţiva săculeţi cu galbeni pe care îi răsturnă pe masă.
Toată adunarea ascultă în tăcere istorisirea lui Tom. La sfârşit banii fură număraţi, erau peste douăsprezece mii de dolari, o avere mare pe vremea aceea (acum aproape o sută cincizeci de ani).
Toată adunarea ascultă în tăcere istorisirea lui Tom. La sfârşit banii fură număraţi, erau peste douăsprezece mii de dolari, o avere mare pe vremea aceea (acum aproape o sută cincizeci de ani).
Capitolul XXXVI
Banii băieţilor fură plasaţi cu dobândă, iar venitul lor era acum fabulos : le revenea câte un dolar pe zi, dar în vremea aceea, un dolar era suficient pentru ca un băiat să aibe timp de o săptămână casă, masă, învăţătură, plus îmbrăcăminte şi spălatul rufelor.
Judecătorul Tatcher era încântat de Tom, mai ales de când Becky îi povestise cum se sacrificase el atunci când cu cartea ruptă a învăţătorului. Pe de altă parte, văduva Douglas îl înnebunise pe Huck cu atâta educație: trebuia să fie permanent spălat şi pieptănat, seara era culcat într-un aşternut fără pată, în care se simţea străin, trebuia să mănânce folosind vesela şi tacâmurile, să înveţe carte şi să meargă la biserică, să vorbească frumos. Aşa că le îndură pe toate timp de trei săptămâni, apoi dispăru !
Îl căutară timp de două zile fără rezultat, apoi lui Tom îi veni ideea să-l caute printre butoaiele din dosul abatorului vechi şi acolo îl şi găsi. Huck spuse că nu mai putea îndura viaţa în haine curate, în care nu putea să se joace, mai ales că urma să înceapă şcoala şi precis avea să-l trimită şi acolo. Numai ameninţarea lui Tom că nu îl va primi în banda de haiduci îl făcu pe Huck să promită că o să stea la văduvă până o putrezi, iar când o ajunge el haiduc de frunte, va avea şi ea cu ce să mândrească !
Judecătorul Tatcher era încântat de Tom, mai ales de când Becky îi povestise cum se sacrificase el atunci când cu cartea ruptă a învăţătorului. Pe de altă parte, văduva Douglas îl înnebunise pe Huck cu atâta educație: trebuia să fie permanent spălat şi pieptănat, seara era culcat într-un aşternut fără pată, în care se simţea străin, trebuia să mănânce folosind vesela şi tacâmurile, să înveţe carte şi să meargă la biserică, să vorbească frumos. Aşa că le îndură pe toate timp de trei săptămâni, apoi dispăru !
Îl căutară timp de două zile fără rezultat, apoi lui Tom îi veni ideea să-l caute printre butoaiele din dosul abatorului vechi şi acolo îl şi găsi. Huck spuse că nu mai putea îndura viaţa în haine curate, în care nu putea să se joace, mai ales că urma să înceapă şcoala şi precis avea să-l trimită şi acolo. Numai ameninţarea lui Tom că nu îl va primi în banda de haiduci îl făcu pe Huck să promită că o să stea la văduvă până o putrezi, iar când o ajunge el haiduc de frunte, va avea şi ea cu ce să mândrească !
Foarte bun!
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru apreciere!
Ștergere