AVENTURILE LUI TOM SAWYER (13)

de MARK TWAIN

Capitolul XXX

Tom Sawyer află că Becky  se întorsese. Se întâlni cu ea şi cu mai mulţi copii şi se jucară pe săturate. Pentru a doua zi,  fata o convinse pe mama ei să îi organizeze serbarea promisă. Tom dori mai mult ca oricând să poată găsi comoara, să îi uluiască a doua zi pe Becky şi pe oaspeţii ei, dar Huck nu dădu nici un semn.


Serbarea consta de fapt într-o excursie cu vaporașul, pe care judecătorul Tatcher, tatăl lui Becky, îl închiriase pentru acea împrejurare. Copiii urcară pe vas, împreună cu câteva fete şi tineri ce aveau în jur de douăzeci de ani şi aveau misiunea să aibă grijă de cei mici. Cei mari nu mergeau cu ei, ca să-i lase să se distreze în voie. Doamna Tatcher îi spusese lui Becky să înnopteze la Suzy Harper, care stătea mai aproape de debarcader, dar Tom o şi convinsese pe fată să meargă mai bine în ospeţie la văduva Douglas, care avea îngheţată în fiecare zi.
După ce parcurse vreo cinci kilometri la vale, vaporașul acostă la gura unei văi împădurite, păzită de culmi stâncoase. Se jucară, apoi mâncară, se odihniră și apoi porniră să exploreze peștera. Pregătiră lumânările, dar când pătrunseră în pestera se porni o adevărată luptă pentru stingerea lor. Peștera era un adevărat labirint fără sfârşit, din care oamenii nu cunoşteau decât o parte, şi nu se încumetau dincolo de limitele acesteia. Galeriile se ramificau şi, la fiecare răscruce,  se despărţeau grupuri sau perechi, care porneau pe noile galerii întunecoase. Curând, grupuleţele se reîntoarseră rând pe rând. Afară era deja noapte, se îmbarcară veseli pe vaporaş şi porniră înapoi.
În timp ce vaporasul se apropia de târguşor, Huck era deja la datorie. Stătea deja de pândă lăngă han de o bună bucată de timp, când văzu că uşa cu pricina se deschide şi ies doi bărbaţi, unul având ceva sub braţ. Se luă după ei, urcă dealul până în vârf după ei şi se opri la câţiva paşi de ei, lângă gardul casei văduvei Douglas.  Cei doi, Joe Indianul şi necunoscutul, puneau la cale o răzbunare sângeroasă împotriva văduvei, deoarece răposatul ei bărbat, judecătorul Douglas, îl condamnase la închisoare pentru vagabondaj pe Joe Indianul şi pusese să fie biciuit în faţa tuturor celor din târg.
Auzind cum plănuia  Indianul să o desfigureze pe văduva Douglas, iar celălalt promitea, cam în silă, să îl ajute, Huck se strecură mai întîi încetişor, să nu-l audă, apoi, când se îndepărtă destul, o luă la fugă pe deal, spre casa Galului, un bătrân voinic care avea doi feciori vânjoşi. Le spuse iute ce urma să se întâmple și îi rugă să nu spună nimănui că au aflat de la el. Bătrânul şi fiii lui îşi luară armele şi porniră îndată. Când auzi detunăturile armelor, Huck sări şi o luă la goană spre vale.

Capitolul XXXI

În dimineaţa zilei următoare, Huck reveni la casa Galului, curios să afle ce se întâmplase cu cei doi bandiţi. Mare îi fu părerea de rău când află că scăpaseră. După îndelungi şovăieli, îi spuse bătrânului că unul din cei doi era Joe Indianul şi, cum acesta era pus sub urmărire pentru omorârea doctorului, bătrânul dădu de veste să se organizeze o poteră care să-i caute pe răufăcători.
Nu trecu mult timp şi apăru văduva Douglas, venită să-i mulţumească bătrânului că o scăpase de bandiţi. Era însoţită de mai mulţi domni şi doamne care aflaseră ce se întâmplase şi veniseră să o vadă. Între aceştia, erau mama lui Becky şi mătuşa lui Tom. Cu groază, acestea aflară că ei nu fuseseră printre copiii care reveniseră în târg cu vaporasul şi că , probabil erau şi acum, rătăciţi, prin peşteră.
Deîndată, toţi bărbaţii din târg porniră spre peşteră, să caute copiii. Huck, bolnav rău, fu luat de doamna Douglas acasă, să îl îngrijească, fără ca ea să ştie că, de fapt, el îi salvase viaţa. Trei zile şi trei nopţi au fost căutaţi cei doi copii, dar nu a dat nimeni de urma lor. Toată lumea îi plângea, socotindu-i pierduţi pentru totdeauna.

* * *

Urmează Aventurile lui Tom Sawyer (14)

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă !