AVENTURILE LUI TOM SAWYER (2)

de MARK TWAIN

Capitolul III

Foarte mulţumită, mătuşa Polly îl lăsă să plece, la joacă credea ea, dar de fapt Tom Sawyer avea o treabă foarte importantă. În piaţa publică urma să se înfrunte două "armate" de băieți, iar Tom era generalul-comandant al  uneia dintre ele, iar Joe Harper, prietenul lui cel mai bun, o comanda pe cealaltă.


Oastea lui Tom ieşi învingătoare, după lupte aprige, iar el se îndrepta singur spre casă când văzu în grădina lui Jeff Tatcher o fetiţă necunoscută, drăgălaşă, cu ochi albaştri şi păr bălai. Priveliştea îi şterse din inimă pe loc chipul lui Amy Lawrence şi începu să se maimuţărească spre a-i atrage atenţia fetiţei. Aceasta se îndreptă, însă, aparent nepăsătoare, spre casă. În ultima clipă, aruncă peste gard o pansea care îl aruncă pe Tom pe culmea fericirii.
Atât de fericit era încât nici nu băgă în seamă săpuneala pe care i-o trase mătuşa Polly acasă. Se învioră puţin când Sid sparse zaharniţa. Mătuşa îl plezni însă tot pe el, apoi nu-i spuse nici un cuvânt bun, după ce aflase că greşise. Tom plecă la marginea râului să-şi plângă amarul. După ce se înnoptă, se duse la casa necunoscutei, se lungi pe pământ sub o fereastră slab luminată, cu floarea în mână. Când tocmai se gândea cum ar fi fost să-l găsească ea aşa, a doua zi dimineaţă, mort, cu floarea ei la piept, apa aruncată de o slujnică de la fereastră drept pe el îl făcu să sară în sus şi să o ia la sănătoasa spre casa lui.

Capitolul IV

A doua zi, duminică, Tom trebui să îndure chinul spălatului şi gătitului pentru a merge la şcoala duminicală, împreună cu Sid şi Mary. La şcoala de duminică se studia Biblia şi, mai ales, se învăţau pe de rost pasaje întregi din Cartea sfântă.  Elevii care reuşeau să înveţe un număr de versete, erau răsplătiţi cu bilete de culori felurite. Cine aduna bilete în valoare de două mii de versete, era răsplătit de directorul şcolii cu o Biblie legată în pânză.
Tom, dornic de a străluci în ochii frumoasei necunoscute, făcu schimb cu o mulţime de băieţi, folosind comorile strânse pe seama gardului văruit şi adună în curând numărul dorit de bilete. Mare fu uimirea directorului când îl văzu pe leneşul Tom cu teancul de bilete, dar nu avu ce face şi îi dădu cartea. Surpriza cea mare veni însă când, la întrebarea "care fuseseră primii doi apostoli", Tom răspunse, după îndelungi cugetări, "David şi Goliat" !

Capitolul V

După şcoala duminicală urma slujba. Tom, dar şi cei mai mulţi dintre  enoriaşi, se plictiseau de moarte în timpul slujbei. La un moment dat,Tom scoase dintr-o cutiuţă un gândac mare, pe care îl poreclise "Ciupici". Nici nu îl scoase bine, că acesta îl şi înhăţă de deget. Tom scutură mâna şi gândacul se trezi pe cărarea dintre bănci, cu picioarele în aer.
Deodată se ivi un căţeluş, intrat în căutarea stăpânului. Se apucă la luptă cu gândacul, dar, când obosi, se aşeză din nebăgare de seamă pe el, acesta îl ciupi, căţelul fugi şi sări în braţele stăpânului, care îl aruncă pe fereastră. Întâmplarea stârni râsul până şi la cei mai serioşi enoriaşi, iar slujba se sfârşi mult mai vesel decât începuse.

 * * * 

Urmează Aventurile lui Tom Sawyer (3)

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă!