AVENTURILE LUI TOM SAWYER (7)

de MARK TWAIN

Capitolul XVII

Pe la miezul nopţii izbucni o furtună îngrozitoare cu tunete şi fulgere. Băieții fugiră din culcuşurile de sub sicomori în cort, dar vijelia smulse cortul şi îl duse. Când se opri furtuna, se bucurară că au plecat de sub sicomori, căci sicomorul cel mare fusese lovit de trăsnet. Cum peste tot era noroi, trecură de la joaca de-a piraţii la joaca de-a indienii vopsindu-şi tot trupul cu noroi.


Încheiară lupta fumând pipa păcii, iar după cină mai fumară una, triumfători şi bucuroşi că reuşiseră să treacă cu bine de această grea încercare.

Capitolul XVIII

Duminică dimineaţă slujba se desfăşură într-o tăcere plină de tristeţe. În faţă stăteau familia lui Tom Sawyer şi familia lui Joe Harper, toţi în haine negre, de doliu. În timpul predicii preotul zugrăvi atât de frumos calităţile băieţilor pierduţi, încât adunarea începu să plângă din ce în ce mai tare. Deodată uşa bisericii scârţâi. Preotul rămase încremenit, cu ochii ţintă. Unul câte unul enoriaşii întoarseră privirile şi ei, apoi toţi se ridicară uluiţi în picioare. Pe cărarea dintre bănci se apropiau cei trei băieţi pierduţi şi regăsiţi. Toată lumea îi sărută şi îi îmbrăţişă, preotul dădu semnalul ca toată lumea să cânte un imn de slavă, iar Tom simţi că trăieşte clipa cea mai măreaţă din viaţa lui.

Capitolul XIX

Acesta fusese secretul lui Tom, planul de a se înapoia acasă chiar în timpul slujbei lor de înmormântare.
A doua zi, la masa de dimineaţă, Tom începu să-i povestească mătuşii Polly cum că ar fi visat-o în noaptea când el fusese pe furiş acasă. Dădu atâtea amănunte despre ce spusese ea şi ce spuseseră ceilalţi, încât mătuşa rămase uimită şi socoti că fusese o minune.
Copiii plecară la şcoală, unde Tom şi Joe fură priviţi cu respectul cuvenit eroilor, iar când terminară de povestit şi îşi aprinseră câte o lulea, gloria lor ajunse la apogeu. Becky încercă să îi atragă atenţia lui Tom, se juca şi se alerga cu copiii tot prin preajma lui. Vanitatea lui Tom fu satisfăcută, dar nu-i ajunse. Începu să vorbească cu Amy Lawrence şi degeaba Becky înfiripă cu o fetiţă o conversaţie despre serbarea pe care avea să o dea de ziua ei chiar lângă cei doi, Tom nu avea ochi decât pentru Amy. Atunci, drept răzbunare, Becky îl atrase lângă ea pe Alfred Temple. Şi iată că Tom suferea lângă Amy, dar nici lui Becky nu îi era mai bine lângă Alfred.
În pauza de prânz Tom plecă spre casă, nemaiputând să suporte supărarea, iar Becky îl izgoni de lângă ea pe Alfred. Dornic de răzbunare, acesta intră în clasa goală şi vărsă cerneală pe cartea de citire a lui Tom, crezând că nu îl vede nimeni. Totuşi, Becky era chiar atunci la fereastră şi îl văzu, fără ca el să știe. Încă supărată pe Tom, fetiţa hotărî să nu spună ce văzuse, astfel ca Tom să încaseze pedeapsa pentru cartea pătată.

* * *

Urmează Aventurile lui Tom Sawyer (8)

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă !