AVENTURILE LUI TOM SAWYER (8)

de MARK TWAIN

Capitolul XX

Când ajunse acasă, posomorât şi supărat, Tom dădu de alt necaz. Mătuşa îl aştepta să-l judece pentru minciuna cu acel vis despre care vorbise el. Aflase de la mama lui Joe Harper, care, la rândul ei aflase de la fiul ei, că nu avusese nici un vis şi că de fapt fusese chiar acolo, în casă.

Supărată că o făcuse de râs, mătuşa îi reproşă că nu i-a dat prin cap să le lase şi lor un semn că e în viaţă, ca să nu mai sufere atâta. Tom îi spuse că vrusese să-i lase biletul scris pe scoarță de copac, dar îi dăduse prin cap planul cu apariţia la slujbă şi atunci băgase scoarța la loc în buzunar.
Mătuşa, îmbunată, dar încă neîncrezătoare, îl sărută şi îl trimise înapoi la şcoală. Cu teama de a nu mai suferi o dezamăgire, mătuşa Polly se duse la haina lui Tom , întinse mâna de două ori şi o retrase, dar a treia oară îşi făcu curaj şi căută în buzunar. Cu lacrimi de bucurie în ochi scoase scoarța şi citi ceea ce îi scrisese Tom în acea noapte.

Capitolul XXI

Tom porni vesel şi cu sufletul uşor spre şcoală. Dădu cu ochii de Becky, şi se duse drept la ea, cerându-şi iertare, dar fata îl respinse cu dispreţ, aşteptând cu nerăbdare să-l vadă cum e pedepsit pentru cartea de citire. Soarta făcu însă ca ea să ajungă exact în aceeaşi situaţie.
Domnul învăţător Dobbins avea în sertarul catedrei o carte misterioasă în care trăgea cu ochiul în timp ce şcolarii rezolvau vreo temă.  Clasa era goală, iar Becky, intrând, nu rezistă şi se duse, luă cartea şi o deschise. Tocmai atunci intră Tom şi umbra lui căzu drept peste carte. Becky se smuci, speriată şi sfâşie fără să vrea, de sus până jos, pagina la care deschisese. Disperată, începu să plângă, spunând că ea nu luase niciodată bătaie la şcoală şi că era sigură că el o s-o pârască.
Începu lecţia. "Domnul" descoperi cartea de citire pătată. Tom îşi luă aproape nepăsător pedeapsa, în timp ce Becky se tot gândea dacă să spună adevărul sau nu, dar tăcu până la urmă. După aceea învăţătorul le dădu ceva de făcut elevilor, ei se apucară de treabă, iar el îşi luă cartea să se uite în ea. Când descoperi pagina ruptă, îi luă la întrebări pe rând pe fiecare, ştiind că făptaşul se va da singur de gol. Înainte de a-i veni rândul lui Becky, Tom, văzându-i faţa albă ca varul, sări în sus şi spuse că el a rupt-o. Bătaia cruntă pe care o primi şi cele două ore de arest trecură nebăgate în seamă, căci ştia el cine o să-l aştepte după aceea...
Seara, Tom adormi după ce în mintea lui se perindaseră gânduri de răzbunare împotriva lui Alfred Temple, căci Becky îi spusese cine îi pătase cartea, dar în final gândurile lui se opriră la ultimele cuvinte ale fetei, despre sufletul lui nobil.

* * *

Urmează Aventurile lui Tom Sawyer (9)

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă !