LIMBA MUNȚILOR. Povestire pe scurt (1)

Poveste sârbească din volumul ”Povești de aur” de Nicolae Batzaria

Era cândva un păstor foarte harnic și foarte cinstit. Într-o zi, aflându-se cu turma la păscut lângă o pădure, auzi un țipăt ascuțit venind dintre copaci.

Păstorul se duse într-acolo și văzu că pădurea luase foc. În mijlocul focului era un șarpe, care îl rugă să îl scape.

Omul întinse bâta peste foc, șarpele se încolăci pe ea și păstorul îl trase din foc. Numai că șarpele se târî și se încolăci în jurul gâtului omului.

Păstorul îl întrebă dacă aceasta este răsplata că îl salvase din foc. Șarpele îi spuse că nu îi va face nici un rău. Chiar îl va răsplăti, dacă îl va duce acasă la tatăl său, împăratul șerpilor. Deși se temea să nu pățească turma ceva, păstorul îl duse pe șarpe la el acasă.

Înainte de a intra în palat, șarpele îi spuse omului că tatăl lui îl va îmbia cu aur, argint și pietre prețioase. El să nu primească drept răsplată decât limba munților. Când își văzu fiul și află din ce primejdie îl scăpase omul, împăratul șerpilor îl întrebă pe păstor ce răsplată vrea. Omul spuse că ar vrea limba munților. Împăratul șerpilor îi spuse că așa un dar nu e pentru el. Nu numai atât, dar dacă îi va da limba munților și va spune cuiva că o are, atunci va pica mort la pământ.

Păstorul nu se lăsă. Răspunse că el nu vrea decât limba munților și se prefăcu că vrea să plece. Atunci, împăratul șerpilor îi spuse să deschidă gura și îi scuipă în gură, apoi îi spuse omului să scuipe și el în gura lui. Făcură de trei ori așa, apoi împăratul șerpilor îl lăsă pe păstor să plece, amintindu-i că va muri dacă va spune cuiva că are limba munților.

Păstorul se întoarse la turmă și găsi oile liniștite, nu pățiseră nimic. Se culcă și el sub un pom, să se odihnească puțin. Doi corbi se așezară pe o cracă, chiar deasupra lui, și începură să vorbească. Păstorul înțelegea tot ce spuneau ei. Unul îi spunea celuilalt că iedul cel negru stătea culcat la poalele unui plop chiar peste o mare comoară de bani de aur și argint.

Omul care știa limba munților se duse și îi spuse stăpânului său, care aduse comoara acasă. Cum era un om drept, stăpânul nu opri nimic pentru el, ci îi dădu drumul păstorului cu toată averea aceea și îi spuse să se ducă să-și întemeieze o gospodărie și o familie.

* * *

Sursa foto

Urmează Limba munților (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă