Poveste germană din volumul ”Povești de aur” de Nicolae Batzaria
A fost cândva un nobil care avea doi fii: Fritz (citește: Friț) și Peter. Tatăl îl iubea mai mult pe Fritz, așa că îi dădu castelul și cea mai mare parte din avere. Astfel, Fritz putu să se căsătorească cu frumoasa Burgunda.
Fritz era însă un om rău. După ce se căsători, hotărî să scape de tatăl său și de Peter.
Fiul nerecunoscător începu cu tatăl său. Cu ajutorul unui servitor care îi fusese necredincios tatălui său, îl prinse pe bătrân și îl încuie într-o odăiță din vârful turnului.
A doua zi se răspândi zvonul că bătrânul nobil dispăruse fără urmă. Îndurerat, Peter se gândi că tatăl lor fusese răpit de dușmani și dus cine știe unde. Plecă să îl caute și cutreieră lumea timp de șase ani.
Într-o dimineață, tânărul ajunse la un munte foarte înalt. Curios să știe cum se vede lumea din vârful muntelui, Peter se urcă până sus. Acolo, însă, găsi un nor des și nu văzu nimic de jur împrejur. Se cam supără el, dar deodată în văzduh se înălță un oraș minunat, cu palate mari și frumoase și cu multe case.
Din palatul cel mai mare ieșiră niște fete îmbrăcate frumos. În mijloc era prințesa, stăpâna lor, cea mai frumoasă dintre toate, cu o coroană pe cap. Fetele se duseră să se scalde în apa unui lac. Stăpâna lor rămase pe mal, purtând o mare supărare pe chip. Impresionat, tânărul îi strigă să spună ce necaz are, căci el îi va veni în ajutor. Îngrozită, prințesa scoase un strigăt puternic și deodată pieriră toate: și fetele, și prințesa, și orașul, chiar și norul.
Peter, privind spre locul de unde răsărise orașul, porni într-acolo. Ajunse la o grămadă de stânci de marmură. Mângâie una cu palma și stânca se deschise, lăsându-l să pătrundă chiar în orașul pe care îl văzuse. Totul era împietrit, oamenii, caii, până și vrăbiile. Peter porni prin orașul împietrit. Intră într-un palat în care le găsi pe fetele văzute de el, dar împietrite și ele. Se afla acolo și prințesa, cu tristețea întipărită pe chip. Peter îi strigă să se trezească, în numele dragostei pe care i-o purta. În clipa aceea, orașul împietrit fu dezlegat de vrajă și totul reveni la viață.
Prințesa îi povesti că un vrăjitor se răzbunase pe ea fiindcă nu îl voise de soț. El era acela care împietrise totul. Pentru a-i mări chinul, o lăsa pe ea și pe supușii ei, din când în când, să revină la viață pentru scurt timp.
Peter rămase în orașul prințesei și se căsători cu ea. După o vreme, merseră la castelul fratelui său. Acesta sărăcise și acum muncea ca argat la acela care cumpărase castelul. Noul stăpân le dădu voie lui Peter și soției sale să viziteze castelul. În odăița din vârful turnului îl găsiră pe bătrânul tată. Peter îl lăsă pe Fritz acolo, să ducă traiul pe care îl merita și îl luă cu el numai pe tatăl său, pentru a trăi în liniște și mulțumire până la sfârșitul zilelor sale.
Sfârșitul povestirii pe scurt a poveștii ”Orașul împietrit”
Sursa fotoAlte povestiri pe scurt după basmele lui Nicolae Batzaria:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !