COPILĂRIA. Povestire pe scurt (1)

roman de MAXIM GORKI

I

Tatăl lui Alioșa Peșkov murise. Era întins pe podea, iar mama stătea la capul lui, îi pieptăna părul și plângea. Bunica, mama mamei, îl îndemna să-și ia rămas bun de la tata, dar lui îi era frică.
Veniră cioclii și un vardist să ia mortul, dar tocmai atunci pe mama o cuprinseră durerile facerii, căci era însărcinată.


Alioșa se ascunse după o ladă, și, din toată frământarea și zvârcoleala care a urmat, nu mai ținu minte decât cuvintele bunicii, care vestea că s-a născut un băiat.
A doua zi, la înmormântare, nu s-au dus decât bunica și Alioșa, pe o vreme vitregă, cu ploaie și vânt. Când plecară, băiatul se miră că bunica îi ceruse socoteală de ce nu a plâns, în timp ce tata râdea de el când plângea, iar mama îi striga supărată să nu mai scâncească.
După câteva zile plecară cu vaporul pe Volga, de la Astrahan la Nijni-Novgorod. Erau ei trei, Alioșa, mama și bunica. Frățiorul nou-născut, Maxim, murise după naștere.
Călătoria a durat mult și în acest timp, Alioșa s-a apropiat mult de bunica. Ea i-a deschis ochii asupra frumuseților din jur, iar dragostea ei pentru toată lumea i-a dat puterea de a înfrunta greutățile vieții.
Când au ajuns la Nijni-Novgorod, i-a întâmpinat toată familia: bunicul, cei doi unchi - Mihailo și Iakov, mătușa Natalia, cei doi veri pe care îi chema la fel, Sașa, vara Katerina. Casa în care trăiau cu toții părea mare pe dinafară, dar era cam strâmtă înăuntru. În curte era plin de cârpe uriașe puse la uscat și de ciubere cu vopsele, în care se aflau alte cârpe.

II

În casa bunicului domnea o atmosferă de vrajbă. Unchii tăbărâseră pe capul bunicului ca să le dea averea. Într-o zi, cei doi frați se luară la ceartă cu bunicul, apoi se luară la bătaie între ei. Îi despărțiră Țigănuș, calfa din atelier, și Grigori Ivanovici, meșterul. Alioșa sărise pe cuptor și stătuse ascuns, de frică. După ce au plecat toți, bunicul și bunica au stat mult de vorbă și s-au înțeles să facă împărțeala.
La câteva zile după sosire, bunicul hotărî că Alioșa trebuie să învețe rugăciunile. Mătușa Natalia fu aceea care se strădui să îl învețe, dar mergea greu. Bunicul află și îi promise că o să-i tragă o scărmăneală. Varvara, maică-sa, spuse că Maxim, răposatul ei soț, nu-l bătea niciodată pe băiat și nu o lăsa nici pe ea să-l bată.
Aflând că sâmbătă urmează ca Sașa să ia bătaie, Alioșa căzu pe gânduri. Văzuse că sunt bătuți câinii și pisicile, la Astrahan văzuse vardiștii cum îi bat pe persani, dar copii luând bătaie nu văzuse.
Sașa, fiul lui Iakov,  un băiețel de vreo nouă ani, urma să fie pedepsit fiindcă încinsese la foc degetarul maistrului, așa cum îl învățase unchiul Mihail. Tocmai atunci sosise și bunicul și începuse să coasă, luând el degetarul cel încins și frigându-și degetele.
Vărul acesta îl băgă în bucluc și pe Alioșa. Aflând că noul-venit ar vrea să învețe și el să vopsească, Sașa lui Iakov îl îndemnă să încerce să vopsească în albastru fața de masă albă, de sărbători, a bunicii. Sașa îl pârî apoi bunicului, iar sâmbătă luară amândoi bătaie cu nuiaua udă pe pielea goală.
Alioșa se zbătu, încercă să fugă, ba îl și mușcă pe bunicul de un deget, Furios, bunicul îl bătu atât de rău, că zăcu timp de câteva zile. După aceea, însă, bunicul se duse la Alioșa cu dulciuri și îi povesti atâtea despre viața lui, despre edecarii de pe Volga și cântecele lor, încât băiatul prinse drag de el și înțelese că nu era chiar așa de rău.
Veni la el și Țigănuș, care îi spuse că, oricum, bunicul o să-l mai bată și altădată, așa că ar fi bine să țină minte sfaturile lui, cum să stea ca să îl doară mai puțin.

* * *

Sursa foto

Urmează Copilăria (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !