COPILĂRIA. Povestire pe scurt (6)

roman de MAXIM GORKI

X

Într-o dimineață geroasă, sosi mama lui Alioșa. El tocmai se întorcea din grădina de legume, unde încercase fără succes să prindă niște botgroși.

Mama sosise cu gândul să rămână acolo, dar bunicul începu să strige că îl făcuse de râs. Bunica îl rugă în genunchi să o ierte, apoi începură să plângă amândoi și, până la urmă, bunicul se înduplecă. Bătrânii plecară la biserică, la vecernie, iar Alioșa rămase acasă cu mama lui, să stea de vorbă.
Alioșa, îndrumat de mama lui, începu să învețe alfabetul. În scurtă vreme știa să citească și mama îl puse să învețe versuri pe dinafară, apoi începu să-l învețe aritmetica și gramatica. Băiatul era cam supărat, fiindcă mama începuse să se neglijeze, umbla nepieptănată și cu privirile duse.
Alioșa înțelese că bunicul punea ceva la cale, ceva ce nu era pe placul mamei sale, nici al bunicii. Bunica începu o discuție cu bunicul, dar acesta se înfurie și o luă la bătaie, dându-i atâția pumni în cap încât îi înfipse în piele acele de păr cu care își prindea coada ei cea lungă.
Supărat rău pe bunicul, Alioșa îi luă calendarul cu sfinți și îl tăie cu foarfeca. Bunicul sări să-l bată, dar îl scăpă mama lui. De sărbători, aflară ce ascundea bunicul. Ceasornicarul veni să o ceară pe Varvara, mama lui Alioșa, de nevastă. Aceasta nu îl voi cu niciun chip, spre marea supărare a bunicilor.

XI

După această victorie a Varvarei, lucrurile se schimbară. Acum bunicul era liniștit și retras și părea că fata lui era stăpâna casei. Ea locuia acum în cele două odăi din față, unde primea adesea musafiri. Cel mai des veneau doi ofițeri, frații Maximov, Piotr și Evgheni.
După Crăciun, mama îi duse la școală pe Alioșa și pe vărul lui, Sașa al unchiului Mihail. Unchiul Mihail se însurase a doua oară și nevasta lui nu îl voia pe băiat, așa că acesta trăia acum și el la bunicul. Sașa, însă, nu voia să meargă la școală, în timp ce Alioșa voia să învețe ca să ajungă ofițer.
În scurtă vreme, Alexei se îmbolnăvi de vărsat de vânt și, în timp ce aiura, căzu de pe fereastră din pod. Își scrânti o mână, se tăie adânc în cioburile ferestrei, dar, mai rău, îi paralizară picioarele. Stătu la pat vreo trei luni și bunica venea mereu să-l vadă. Ceea ce îl întrista, era că ea mirosea mereu a vodcă, ba, în ultimul timp, venea cu băutura după ea.
Bunica îi povesti lui Alexei, în sfârșit, despre tatăl lui, Maxim. Tata se născuse în Siberia, iar mama lui murise pe când era încă mic. Luase multă bătaie de la tatăl său, dar acesta murise și el pe când tatăl lui Alexei avea abia nouă ani. După multe peregrinări ajunsese un bun tâmplar și locuise în vecinătatea casei bunicului. Se îndrăgostise de Varvara și ea de el, se iubiseră, apoi o ceruse de nevastă bunicii. Ea i-a ajutat să se cunune, iar bunicul nu a mai avut ce face. El visase să-și mărite mândrețea de fată cu un boier, un nobil.
Mama și tatăl lui Alexei s-au dus să locuiască în altă parte a orașului. Bunica îi vizita pe ascuns, nașterea lui Alexei se apropia și, într-o zi, bunicul îi spuse să îi cheme acasă pe cei doi. S-au mutat la ei și tatăl lui Alexei ținea foarte mult la bunica și se purta foarte frumos cu toată lumea, așa că se pare că și bunicul îl îndrăgise. Numai frații nevestei lui, unchiul Iakov și unchiul Mihailo, nu puteau să-l sufere. Iarna, l-au momit să meargă la iaz, l-au aruncat într-o copcă și au plecat, crezând că se va îneca. Tata a izbutit să iasă din copcă și a ajuns, până la urmă, acasă. Părul de pe tâmple îi albise. A zăcut șapte săptămâni, apoi s-au mutat la Astrahan.
Alexei mai află și altele. Nu demult, bunicul împrumutase mulți bani unui boier, acesta sărăcise și atunci sărăcise și bunicul.

* * *

Urmează Copilăria (7)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !