15 iunie 2018

DESCRIEREA MOLDOVEI. Povestire pe scurt (1)

proză savantă de DIMITRIE CANTEMIR.

I. Partea geografică

Capitolul I. Despre numele cel vechi și cel de acum al Moldovei

În timpul migrațiilor popoarelor barbare, o parte din urmașii daco-romanilor ce se retrăseseră în Maramureș au trecut munții, avându-l în frunte pe Dragoș, fiul voievodului Bogdan. Le ieși în cale un zimbru sau bour. Cățeaua lui Dragoș se avântă în apele repezi ale unui râu, în urmărirea lui. Bourul fu doborât de săgeți, cățeaua fu luată de ape. Se numea Molda, și de acea apa și noua țară primiră numele de Moldova.
Pe stema noului principat fu pus capul bourului. Turcii au dat moldovenilor numele de ak-vlach - valahi albi, iar muntenilor, de kara-vlach - valahi negri. De asemenea, leșii (polonezii) și rușii le-au zis moldovenilor valahi, iar valahilor de peste munte, munteni.

Capitolul II. Despre așezarea Moldovei, despre hotarele ei cele mai vechi și cele noi și despre climă

Clima Moldovei este rece la munte și mai caldă la șes. Locuitorii trăiau puțin, dar erau sănătoși în tot timpul vieții lor. În vremea lui Dimitrie Cantemir, Moldova se întindea între hotarele stabilite de Ștefan cel Mare: la sud până la Dunăre, la est până la Marea Neagră și la Prut, la nord până la Nistru, la vest până la Siret și Milcov. Vecinii Moldovei erau: la sud și la est turcii, la nord leșii, iar la vest, transilvănenii și muntenii.

Capitolul III. Despre apele Moldovei

Moldova era străbătută de patru mari ape navigabile: Dunărea, Nistrul, Prutul și Siretul, folosite pentru transportul de mărfuri. În acestea se vărsau alte ape, mai mici, Bârladul, Suceava, Moldova, Bistrița, Trotușul, Ceremușul, Răutul, Botna. La rândul lor, acestea primeau ape și mai mici, astfel că Moldova era o țară pe cât de mică, pe atât de bogată în ape.
La aceste ape curgătoare se adăugau apele lacurilor: Brateș, lângă Galați, lacul Orheiului, lacul Dorohoiului, lacul Colașin, la granița cu leșii, lacul lui Ovidiu, în Basarabia. Firește, toate acestea erau pline de pești, cele de munte cu păstrăvi, lostrițe și lipani.

Capitolul IV. Despre ținuturile și târgurile de astăzi  din Moldova

Moldova era împărțită în trei părți:
Moldova de Jos sau Țara de Jos cu 12 ținuturi sau județe, între care Ținutul Iașilor, cu târgul Iași, cetatea de scaun a Moldovei,Ținutul Lăpușnei, cu cetatea Tighina, și cu târgușorul Chișinău;
Moldova de Sus sau Țara de Sus, cu 7 ținuturi sau județe, între care Ținutul Hotinului, cu cetatea Hotin, Ținutul Cernăuți, cu cetatea Cernăuți;
Basarabia, care, la vremea lui Dimitrie Cantemir, fusese ocupată de turci și care era împărțită în 4 părți, Câmpia Bugeacului, Câmpia Cetății Albe, Câmpia Chiliei și Ținutul Ismailului.
În multe locuri se aflau cetăți și ziduri înalțate de romani în vremea stăpânirii lor asupra Daciei.

Capitolul V. Despre munții și mineralele Moldovei

Cel mai înalt munte este Ceahlăul, în părțile Neamțului, unde pășteau vara turmele de oi. Când se umflau pâraiele din munți și apoi se retrăgeau, în nisipul rămas în urma lor se găseau numeroase grăunțe de aur curat. În Ținutul Hotinului se găsea fier, iar în ținutul Bacăului, sare, ce se scotea din ocne (saline). Tot în ținutul Bacăului, lângă Moinești, se găsea păcură (petrol).

Capitolul VI. Despre câmpiile și pădurile Moldovei

Pe câmpiile Moldovei se obțineau recolte foarte bogate de grâu, secară, orz și mei. Pomii fructiferi alcătuiau adevărate păduri, dar toate erau întrecute de viile deosebit de rodnice, de unde se făceau vinuri bune. Cel mai ales era vinul de Cotnari, socotit de autor chiar mai bun decât vinul de Tokay. Urma vinul de Huși, apoi cel de Odobești, vinul de  Nicorești și altele.
Pădurile erau bogate și în lemn de lucru și în lemn de foc. Mare căutare avea stejarul modovenesc, folosit la construcția corăbiilor.

Capitolul VII. Despre animalele sălbatice și domestice

În mod deosebit sunt pomenite cele trei feluri de oi care se aflau în Moldova: oile de munte, oile de Soroca și oile sălbatice de pădure. De asemenea este menționat numărul foarte mare de boi, care se vindeau în țări străine, ori se foloseau pentru plata tributului la turci. Foarte răspândit era și albinăritul.
În vremea aceea trăiau în pădurile Moldovei, dintre mamiferele sălbatice, zimbrii și caii sălbatici, iar dintre păsări, ierunca.

* * *

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !