ADELA. Povestire pe scurt (2)

roman de GARABET IBRĂILEANU,

subintitulat ”Fragmente din jurnalul lui Emil Codrescu (iulie-august 189...)”

Adela și Emil Codrescu au redevenit prieteni. El se ducea aproape zilnic la ea acasă, îi dădea cărți de citit, îi povestea despre marile orașe, o iniția în științele naturii. La treizeci și cinci de ani ai lui, cu părul deja sur, construia capcane pentru păsări și înălța zmeie, culegea fructe din copaci și făcea arcuri de vânătoare din răchită.

Când el rămânea la masă la ai ei, ea era tot timpul în prejma lui. Când îi vorbea despre viitorul ei, despre familia pe care o va avea, ea se supăra și îl întreba de ce vrea mereu să o mărite. Când el îi arăta indirect, prin vreo vorbă, că este copil, ea se ambiționa să-i demonstreze că nu este așa și că sunt egali.

Plecând în străinătate pentru mult timp, Codrescu întreținu o corespondență asiduă cu Adela la început, apoi încetă să-i mai scrie. Încetă și ea, apoi, după un an, lui îi parveni anunțul că s-a măritat, apoi află că s-a despărțit după foarte scurt timp.

Acum, Emil Codrescu se duce la casa în care s-au instalat cele trei femei, Adela, mama ei - doamna M. și cumnata acesteia, coana Anica. Doamna M. arăta îmbătrânită, în timp ce Adela e la fel de frumoasă, doar trupul îi este mai împlinit. La plecare, Adela îl conduce și el se simte dator să se explice pentru ce a încetat să-i scrie. Ea acceptă explicația și el pleacă, gândindu-se cât de urât sună vârsta de patruzeci de ani.

Pe drum, Codrescu intră la un ceasornicar să schimbe sticla ceasului, plesnită. Haim Duvid din Pașcani venise cu nevasta bolnavă, la băi. Ca să nu se plictisească, își făcea uneori meseria. Doamna Sabina, soția lui, o femeie foarte grasă, suferea de reumatism și avea dureri mari.

Codrescu merge în fiecare seară și stă de vorbă cu Adela în cerdac. Acum, Adela are părerile ei, iar când vorbește dă impresia că ar mai fi avut ceva de spus dar s-a reținut. Îl privește mereu foarte atent, iar el simte nevoia să reziste, să nu o lase să-i privească în suflet.

Codrescu revede în minte relațiile lui cu familia M. Era, de fapt, mai aproape, ca varsta, de mama Adelei, fiind doar cu zece ani mai mic decât ea. Totuși, îi distanța faptul că ea era deja măritată pe când el era adolescent, iar acum, boala de care suferea o îmbătrânea cu încă zece ani pe lângă cei cincizeci ai ei.

Coana Anica era trecută mult de șaizeci de ani și văduvă de multă vreme. Nu are maniere la masă și vorbește mereu despre fiul ei, care este colonel de roșiori.

Bărbatul vrea să-i arate Adelei că și el e bătrân, că peste zece ani va fi moșneag. Ea răspunde că atunci va fi și ea bătrână, făcându-l să se întrebe dacă ea spune așa din delicatețe sau vrea să îl provoace. Reușește să facă asta cu mișcările corpului ei, atunci când cântă la pian.

* * *

Urmează Adela (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !