POVESTIRE DE I.AL.BRĂTESCU-VOINEȘTI.
Într-o zi, nenea Iorgu povestește cuiva de ce este atât de supărat.
Curtea sa dădea, în partea din spate, în iazul morilor. Aici obișnuia el să meargă la pescuit. Seara arunca nada, mămăligă sau grâu fiert, și a doua zi prindea cleni, mrene. Era frumos acolo și umbră deasă de la sălciile pletoase. El folosea câte o nuia de alun căreia îi punea ață, plumb și cârlig. Când pleca de la pescuit, înfășura firul în jurul nuielei si o punea într-un tufiș.

