BĂTRÂNUL ȘI MAREA. Povestire pe scurt (5)

roman de ERNEST HEMINGWAY

Rămas fără harpon, bătrânul își făcu altă armă, legând cuțitul de una dintre vâsle. Se aștepta la alți rechini. Apărură doi, după două ore. Cu mâinile îndurerate, pescarul apucă vâsla cu cuțitul legat de ea. Îl ucise pe unul dintre ei, dar celălalt făcu prăpăd asupra peștelui.

Când ieși aproape de bord, bătrânul îl lovi și pe acesta, îl ucise, dar vreun sfert din carnea peștelui se dusese. Îi părea rău de carnea pierdută și de banii pe care îi reprezenta, dar mai ales de faptul că nu se terminase. Într-adevăr, apăru alt rechin și bătrânul își pierdu arma, căci cuțitul se frânse în capul rechinului. Se socoti înfrânt, fiindcă își dădea seama că nu putea să învingă rechinii cu ciomagul, dar tot era hotărât să lupte.

După apusul soarelui atacară alți doi rechini. Bătrânul le împărți lovituri de ciomag în cap, dar ei îi sfâșiară peștele fără să le pese, apoi plecară sătui.

Peștele fusese nimicit pe jumătate, iar bătrânul spuse cu glas tare că au greșit amândoi că au ieșit prea în larg. Se gândi că și-a nenorocit norocul când a ieșit prea mult în larg și că ar cumpăra puțin noroc dacă s-ar vinde pe undeva.

Către ora zece zări în depărtare luminile orașului reflectate în apă, dar pe la miezul nopții se lupta cu o haită de rechini. Rămase fără ciomag, rămase fără eche și rechinii nu plecară până nu mâncară tot peștele. Intră în port noaptea târziu. Târî barca pe pietrișul plajei și o priponi de o stâncă, scoase catargul și înfășură vela pe el. Se uită la pește, din care nu rămăsese decât capul și scheletul. Porni spre colibă și ajunse cu mare greutate. Bău puțină apă și se culcă.

Dimineață, băiatul îl găsi dormind. Îi văzu mâinile și începu să plângă. Se duse să-i aducă cafea și plânse tot drumul. În jurul bărcii erau pescari care măsuraseră peștele. Avea șase metri lungime.

Manolin duse cafeaua la colibă. Când se trezi, bătrânul îi spuse că peștele nu a reușit să-l înfrângă, dar l-au înfrânt rechinii. Băiatul îi spuse că, de acum încolo, va pescui împreună cu el. Urmau câteva zile de vreme rea, în care bătrânul avea timp să se refacă. După aceea, puștiul avea să învețe multe lucruri de la el.

Un grup de turiști observă în apă scheletul peștelui legănat de apă. Chelnerul le spuse că era al unui rechin tiburón. Pe deal, bătrânul adormi din nou și visă lei.

Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului ”Bătrânul și marea”

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !