CHIRA CHIRALINA. Povestire pe scurt (7)

nuvelă de PANAIT ISTRATI

Dragomir

Un om bun

Cu privirile rătăcite şi sufletul mâhnit, Dragomir porni încotro vedea cu ochii. Nimeni nu se uita la adolescentul pe al cărui chip sta scrisă suferinţa.

Merse timp îndelungat. Seara, gândindu-se la nenorocirile lui şi ale Chirei, îi dădu prin minte că erau pedeapsa lui Dumnezeu fiindcă doriseră moartea tatălui şi fratelui mai mare. Se rugă îndelung, cerând iertare lui Dumnezeu şi sufletelor celor ucişi.

CHIRA CHIRALINA. Povestire pe scurt (6)

nuvelă de PANAIT ISTRATI

Dragomir

Chimirul cu aur

Mustafa-bei îl puse pe Dragomir sub pază aspră. Băiatul se îmbolnăvi, apoi prinse o ură teribilă pe Mustafa-bei şi făcu crize de nervi de câte ori intra acesta în odaia lui. Mai târziu se mai linişti şi se gândi să se poarte mai frumos cu el, ca să încerce să fugă. Bucuros, beiul încercă să îl înmoaie, învăţându-l la băutură şi femei. Scârbit, Dragomir se hotărî să fugă, atunci când află că beiul lipseşte de acasă pentru vreo zece zile.

CHIRA CHIRALINA. Povestire pe scurt (5)

nuvelă de PANAIT ISTRATI

Dragomir

Mustafa-bei

Abia după patru ani se reîntâlni Adrian cu Stavru, într-o cafenea din Cairo. Mâncară şi băură, apoi bătrânul reluă povestirea de unde o lăsase.

Când reușise să fugă de la Nazim Efendi, Dragomir avea vreo cincisprezece ani, iar hainele preţioase de pe el, bijuteriile de pe degete şi lirele turceşti de aur din buzunare i-ar fi asigurat traiul pe zece ani.

CHIRA CHIRALINA. Povestire pe scurt (4)

nuvelă de PANAIT ISTRATI

În căutarea libertăţii

Cei doi copii se întâlniră cu unchii lor, doi voinici îmbrăcaţi turceşte şi înarmaţi până în  dinţi. Chira le ceru răzbunare pentru mama lor şi să îi omoare pe tatăl lor şi pe fratele lor mai mare. Se învoiră, căci şi ei avuseseră acelaşi gând.

CHIRA CHIRALINA. Povestire pe scurt (3)

nuvelă de PANAIT ISTRATI

Pierderea mamei

Stavru le istorisi până la urmă celor doi tovarăşi ai săi povestea copilăriei sale.

Îşi amintea că, pe când avea vreo opt-nouă ani, iar soră-sa, Chira, vreo doisprezece-treisprezece, ei locuiau cu mama lor în Cetăţuie. Tata şi fratele mai mare locuiau în cealaltă parte a oraşului, în Karakioi, unde aveau atelierul de carete.

CHIRA CHIRALINA. Povestire pe scurt (2)

nuvelă de PANAIT ISTRATI

Stavru

O lecţie de viaţă

Pentru a-i face pe Adrian şi pe Mihail să înţeleagă că numai el îşi poate fi judecător, Stavru  le spuse că el însuşi a fost o victimă şi că nu avusese nici o înclinare pentru perversiune şi viciu. Povestea copilăriei lui i-ar fi făcut să înţeleagă mai bine, dar nu era timp pentru ea. Avea să le spună numai povestea însurătorii sale, pentru a le da o lecţie de viaţă.

CHIRA CHIRALINA. Povestire pe scurt (1)

nuvelă de PANAIT ISTRATI

Publicată pentru prima oară în limba franceză în anul 1924, la Paris, nuvela a apărut în limba română, versiunea autorului, în anul 1934, la București.

Stavru

Apropiere nefirească

Pe seară, Adrian Zografi se afla în Grădina Publică din Brăila. Se gândea, mirat şi supărat, la mama lui. Nu înţelegea de ce nu admitea prietenia lui cu Mihail. E drept că Mihail era servitor la kir Nicola, plăcintarul, dar nici el nu era altceva decât un zugrav de case.

Pe aleea ce ducea către port, Adrian se întâlni cu Stavru, un văr îndepărtat şi mult mai mare, pe care nu îl mai văzuse demult. Fusese respins de familie şi de societate în urma unui scandal despre care tânărul nu ştia nimic.

Totuşi, Adrian îl simpatiza pe Stavru, limonagiu flecar, cunoscut pentru farsele sale. Ar fi vrut să îl cunoască mai bine, dar Stavru îi spusese despre el  însuşi doar că este necinstit.