CHIRA CHIRALINA. Povestire pe scurt (6)

nuvelă de PANAIT ISTRATI

Dragomir

Chimirul cu aur

Mustafa-bei îl puse pe Dragomir sub pază aspră. Băiatul se îmbolnăvi, apoi prinse o ură teribilă pe Mustafa-bei şi făcu crize de nervi de câte ori intra acesta în odaia lui. Mai târziu se mai linişti şi se gândi să se poarte mai frumos cu el, ca să încerce să fugă. Bucuros, beiul încercă să îl înmoaie, învăţându-l la băutură şi femei. Scârbit, Dragomir se hotărî să fugă, atunci când află că beiul lipseşte de acasă pentru vreo zece zile.

Oricâtă pază îi pusese Mustafa-bei, Dragomir evadă până la urmă. Venise iarna, iar Dragomir nu mai era lăsat în parcul casei decât arareori, însoţit. Stătuse în odaia lui cu gratii la ferestre şi privise trist afară. Descoperise un câine, cu care se împrietenise. Se gândise că acesta intră prin vreo spărtură în zid, căci zidul era foarte înalt şi nu ar fi putut să sară. Dăduse foc ferestrei, căci nu putuse să depărteze gratiile. Ieşise sufocat de fum şi trecuse prin gaura din zid. Avea la brâu chimirul cu aur care avea să îl ajute să trăiască mai departe.

În câteva zile, Dragomir, tânăr de şaisprezece ani, se afla în Beirut. Închiriase o cameră la un hotel în care stătea o trupă de artişti străini, italieni, greci şi francezi. Se împrieteni cu un cuplu de artişti greci, doi escroci. Femeia începu să-i facă avansuri.

Într-o seară, pe când bărbatul juca cărţi într-o cafenea, femeia veni în camera lui Dragomir. Aduse băutură şi dulciuri, începu să îl sărute şi să îl îmbrăţişeze. Din vorbă în vorbă află că tânărul nu are acte. Îi spuse că ar putea fi arestat şi îi promise protecţia ei. Imediat îi ceru unul dintre inelele de pe degete, apoi bărbatul ei îi ceru zilnic bani, fiindcă avea ghinion la joc. Dragomir înţelese că chimirul cu aur îi e în pericol. După câteva zile plecă la Damasc.

La Damasc, Dragomir se îmbrăcă cu haine sărăcăcioase. Ascunse şi inelele şi ceasul de aur lângă bani, în chimir, pe care şi-l încinse direct pe piele, sub haine.

Închirie o cameră la un han. Ca să fie mai ieftin, luă o cameră cu două paturi, în care mai dormea un necunoscut. Acesta îi păru un om de treabă şi a doua zi îl pofti la o cafea. Îi ceru să îl ajute să facă rost de acte. Pentru câteva lire de aur, un bătrân îi fu martor mincinos, jurând în faţa unui funcţionar că se numeşte Stavru şi s-a născut la Stambul. Funcţionarul scrise actul, Dragomir plăti şi îl luă. De câte ori scosese bani, se dusese într-un colţ şi umblase în chimir. Mâncă şi bău prin oraş cu tovarăşul lui până seara. Adormi buştean, cu chimirul sub cap.

Dimineaţa, chimirul cu aur nu mai era. Hoţul îi lăsase trei bănuţi şi actul. Se duse jos, la hangiu şi nu putu să scoată decât un cuvânt: "chimirul". Hangiul râse de el şi spuse că doar nu avusese în chimir cu ce cumpăra o cămilă, că atunci nu ar fi tras la el. Dragomir avusese mult mai mult: optzeci şi trei de lire turceşti, de aur, nouă inele cu pietre scumpe şi ceasul de aur.

* * * 

Urmează Chira Chiralina (7)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !