CHIRA CHIRALINA. Povestire pe scurt (1)

nuvelă de PANAIT ISTRATI

Publicată pentru prima oară în limba franceză în anul 1924, la Paris, nuvela a apărut în limba română, versiunea autorului, în anul 1934, la București.

Stavru

Apropiere nefirească

Pe seară, Adrian Zografi se afla în Grădina Publică din Brăila. Se gândea, mirat şi supărat, la mama lui. Nu înţelegea de ce nu admitea prietenia lui cu Mihail. E drept că Mihail era servitor la kir Nicola, plăcintarul, dar nici el nu era altceva decât un zugrav de case.

Pe aleea ce ducea către port, Adrian se întâlni cu Stavru, un văr îndepărtat şi mult mai mare, pe care nu îl mai văzuse demult. Fusese respins de familie şi de societate în urma unui scandal despre care tânărul nu ştia nimic.

Totuşi, Adrian îl simpatiza pe Stavru, limonagiu flecar, cunoscut pentru farsele sale. Ar fi vrut să îl cunoască mai bine, dar Stavru îi spusese despre el  însuşi doar că este necinstit.

Limonagiul îi spuse că are nevoie de un însoţitor la târgul de la Slobozia. Mergea pe lângă kir Nicola şi Mihail, ei să vândă gogoşi, el, limonadă. Merseră la plăcintărie, iar Mihail spuse că tânărul trebuie să obţină învoirea mamei sale, altfel el nu merge. Cu inima strânsă, mama se învoi.

Duminică Stavru sosi cu căruţa, în care avea butoiul, cofele, zahărul, lămâile, paharele. Încărcară şi lucrurile plăcintarului. Ca să nu râdă mahalaua de băiat, mama ieşi cu Adrian mai devreme şi îl conduse spre şoseaua pe unde avea să iasă căruţa din oraş.

Mama îl crescuse singură pe Adrian, căci era copil "din flori". Fusese singura greşeală din viaţa ei. Îl iubea mult şi se temea ca această călătorie să nu-i deschidă gustul pentru altele, din ce în ce mai lungi.

Călătoriră până la miezul nopţii, oprind din când în când în câte un sat, la cârciumă, să dea ovăz calului şi să bea şi ei nişte vin. La ultima oprire mâncară bine, apoi merseră la culcare în podul grajdului.

Înainte de culcare, cârciumarul făcu o glumă cu Stavru, din care se înţelese că acesta punea în limonadă sare de lămâie şi zaharină. Adrian se miră, căci îl văzuse pe Stavru cum luase lămâi şi zahăr, dar acesta spuse că acelea fuseseră pentru ochii lumii. Îi reaminti că îi spusese despre necinstea lui şi adăugă că poate să fie şi mai mult.

Adormiră. Târziu în noapte, Adrian se trezi speriat. Stavru pusese mâna pe el şi îl sărutase pe obraz. Speriat de această apropiere nefirească, Adrian îl întrebă tare ce vrea să facă. Mihail auzi şi porni o ceartă brutală, pe turceşte, cu Stavru.

Adrian înţelese adevărul. Plângând, le spuse să vorbească greceşte, căci nu înţelege ce spun. Stavru îi răspunse atunci că îi spusese că e necinstit. Mihail replică imediat că asta nu era necinste, ci perversiune şi îi spuse să îi ceară iertare lui Adrian.

Sursa foto

* * * 

Urmează Chira Chiralina (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !