ADAM ȘI EVA. Povestire pe scurt (20)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Adam și Eva (19)

VII. ILEANA

3

Când Toma Novac se întoarse din război, cu o cicatrice și mai multe decorații, bătrânul Brebenaru nu mai era. Murise cu supărarea că nu apucase să îl vadă însurat pe Toma.

ADAM ȘI EVA. Povestire pe scurt (5)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Adam și Eva (4)

Capitolul II

ISIT

Sufletul tremura, între amintire și așteptare, până când simți că devine iar captiv.

1

În ziua a șaptea a misterelor lui Osiris se născu Unamonu, primul fiu al nomarhului Senusret din Abotu. După patru ani se născu și Neferura, sora lui Unamonu. Acum, nomarhul era pe deplin liniștit. Neamul său va putea fi continuat, cu sângele curat, după ce îl va căsători pe Unamonu cu Neferura și vor avea copii.

ADAM ȘI EVA. Povestire pe scurt (4)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Adam și Eva (3)

I. NAVAMALIKA

Gianuka îi spuse lui Mahavira să se odihnească. A doua zi de dimineață să plece acasă la el. Tânărul se culcă afară, pe blana de leopard. Îi veniră în minte satul lui, copiii săi și Anuya. Nu se gândea însă decât cum să facă să o răpească pe Navamalika și să fugă departe cu ea.

CITATE FAVORITE (2) Victor Hugo, ”Mizerabilii”. Despre suflet și conștiință

”Ochiul spiritului nu poate găsi nicăieri mai multă strălucire și mai multă beznă decât în om; nu se poate opri asupra niciunui alt lucru mai de temut, mai complicat, mai misterios și mai fără de margini.

CHIRA CHIRALINA. Povestire pe scurt (3)

nuvelă de PANAIT ISTRATI

Pierderea mamei

Stavru le istorisi până la urmă celor doi tovarăşi ai săi povestea copilăriei sale.

Îşi amintea că, pe când avea vreo opt-nouă ani, iar soră-sa, Chira, vreo doisprezece-treisprezece, ei locuiau cu mama lor în Cetăţuie. Tata şi fratele mai mare locuiau în cealaltă parte a oraşului, în Karakioi, unde aveau atelierul de carete.

PROȘTII. Povestire pe scurt

nuvelă de LIVIU REBREANU

Înainte de a se lumina de ziuă, Nicoale Tabără porni cu fiul său către gară. Se poticnise de prag la ieșirea din casă, iar nevasta lui socotise că e semn rău. Omul se răstise la ea să vorbească precum proștii și îi spusese să aibă mai bine grijă să nu se întâmple acasă ceva până când se întorc ei.

Ajunseră la gară și feciorul își întrebă îngrijorat tatăl dacă nu cumva trenul o fi trecut. Tatăl îl liniști și se îndreptară spre sala de așteptare. Ușa era încuiată. Nu îndrăzniră să se așeze pe banca de lângă ușă. Se ghemuiră pe treapta de sub pragul ușii, punând pe bancă numai desagii.