CHIRA CHIRALINA. Povestire pe scurt (4)

nuvelă de PANAIT ISTRATI

În căutarea libertăţii

Cei doi copii se întâlniră cu unchii lor, doi voinici îmbrăcaţi turceşte şi înarmaţi până în  dinţi. Chira le ceru răzbunare pentru mama lor şi să îi omoare pe tatăl lor şi pe fratele lor mai mare. Se învoiră, căci şi ei avuseseră acelaşi gând.

Îi duseră pe copii înapoi acasă, să slujească drept momeală. Le spuseră să stea cu lumina aprinsă şi să nu acopere ferestrele cu perdelele. Când vor veni tatăl şi fratele lor să stea neapărat numai pe divan.

După un timp cei doi sosiră. Pe când îi luară la întrebări pe Chira şi pe Dragomir, de afară cei doi unchi ai copiilor porniră să tragă în ei. Fratele căzu mort, dar tatăl scăpă sărind pe o fereastră.

Cei doi unchi, trebuind să fugă, le promiseră că tatăl nu va scăpa de răzbunarea lor, apoi dădură copiii în grija unui hangiu ce le era credincios. Primiră la han două odăi sărăcăcioase, ce comunicau între ele. Hangiul le spuse că atâta timp cât vor sta liniştiţi în casă nu vor păţi nimic.

Chira şi Dragomir, în căutarea libertăţii, folosiră o ieşire din dosul hanului şi ieşiră afară din han în fiecare zi, din ce în ce mai departe. Merseră pe câmp şi uitară de dulciuri, de narghilele şi de dansurile orientale. Descoperiră plăcerea de a alerga după fluturi, de a prinde o lăcustă ori de a asculta ţârâitul greierilor.

Chira începu să se plictisească de viaţa aceea, căci musafirii mamei o descoperiseră şi începuseră serenadele pe sub ferestre. Pe ea o distra acum mai mult să stea acasă dimineaţa şi să se gătească, iar seara să îi turbeze pe adoratori.

Dragomir se duse prin port. Ar fi vrut să se plimbe cu luntrea, dar atât de izolaţi trăiseră, încât nici nu ştia că pentru asta trebuie să plăteşti. Un turc bătrân, cu haine frumoase, observă asta şi intră în vorbă cu el. Nazim-Efendi îi puse cu blândeţe tot felul de întrebări şi află povestea lui. Îi pofti să se plimbe cu luntrea lui luxoasă oricând vor voi, el şi sora lui.

Începu un lung şir de plimbări. Luntraşul îi duse pe Dunăre până unde voiră ei, aşa încât la un timp ajunseră pe malul celălalt, unde era ancorată corabia turcului celui bătrân.

În cabina-salon a lui Nazim-Efendi, bogat împodobită, le luară ochii covoarele orientale, arămăria, panopliile cu arme. Mirosea îmbătător a parfum şi primiră baclavale gustoase, cafea şi narghilele.

Se duseră zi de zi pe corabia turcului. Acesta le arăta fel de fel de straie, unele mai frumoase decât altele şi le vorbea frumos,  încât ei îl socoteau un adevărat tată.

Într-o zi primiră vestea că unul dintre unchi fusese ucis de oamenii tatălui lor, iar celălalt rănit. Fugiră la Nazim-Efendi şi îi spuseră că le e frică să nu vină tatăl lor peste ei. Turcul le spuse să vină cu el la Stambul, că erau şi ei puţin turci, după bunicul lor. Acolo aveau să o caute pe mama lor, care precis era acolo ca să se vindece.

În căutarea libertăţii, Chira şi Dragomir căzură într-o cursă groaznică. Bătrânul turc era un negustor de marfă pentru harem. Seara, corabia porni cu copiii la bord. Turcul le amestecă opiu în tutunul din ciubucuri, iar ei, ameţiţi, nu-şi dădură bine seama ce se petrece cu ei.

La Stambul, Chira fu vândută imediat într-un harem. Dragomir fu pervertit de bătrânul turc şi fu instrumentul plăcerilor sale timp de doi ani. După aceea fugi şi porni să colinde, vânzând salep, în căutarea zadarnică a surorii sale. Trecură doisprezece ani, apoi reveni în România, unde află că unchiul care scăpase  se răzbunase, luându-i viaţa tatălui său.

* * * 

Urmează Chira Chiralina (5)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !