povestire de IOAN ALEXANDRU BRĂTESCU-VOINEȘTI
Naratorul își amintește că, în urmă cu câțiva ani, într-o zi frumoasă de toamnă, se plimba pe stradă. La o intersecție, se întâlnește cu Maiorul. Acesta îi spune că îl credea plecat acasă, mama lui fiind bolnavă. Asta îi spusese sora lui.
În aceeași seară, naratorul sosește acasă. Mama era mai slabă decât o știa, dar bine. Sora Maiorului nu o văzuse de un an, de când murise soțul ei. De atunci, mama orbise și slăbise mult.
