11 decembrie 2018

MOARTEA LUI CASTOR. Povestire pe scurt

povestire de IOAN ALEXANDRU BRĂTESCU-VOINEȘTI


Naratorul își amintește că, în urmă cu câțiva ani, într-o zi frumoasă de toamnă, se plimba pe stradă. La o intersecție, se întâlnește cu Maiorul. Acesta îi spune că îl credea plecat acasă, mama lui fiind bolnavă. Asta îi spusese sora lui.
În aceeași seară, naratorul sosește acasă. Mama era mai slabă decât o știa, dar bine. Sora Maiorului nu o văzuse de un an, de când murise soțul ei. De atunci, mama orbise și slăbise mult.
Mama spune că arată rău fiindcă nu dormea din cauza lui Castor. Câinele urla de două nopți, probabil de bătrânețe. Naratorul iese din casă și îl vede pe Castor zăcând lângă fereastră. O slujnică încerca să-i dea lapte, dar el nu mai mânca nimic de două zile. Zăcea și urla.
* * *
Noaptea târziu, naratorul nu poate adormi. Își amintește cum mergea la vânătoare pe moșie, însoțit de Castor. Cum îi aducea la comandă prepelița împușcată, cum căutau primăvara sitari, cum se bucura când venea acasă în vacanță.
După ce își luase bacalaureatul, naratorul se întorsese acasă. Părinții îl îmbrățișaseră, iar tata îl dusese de mână în odaia lui. Aici îl aștepta o mare surpriză: pe perete o panoplie cu tot ce trebuia pentru vânătoare; de sub pat, Castor, lătrând bucuros. Fericirea e de nedescris. Tânărul își prețuiește părinții, buni și uniți, casa bătrânească moștenită din moși strămoși, slugile casei iubitoare și credincioase.
Amintirile tânărului revin la tatăl său. În urmă cu un an, de ziua lui, masa festivă era întinsă în sufragerie. Ședeau la ea toate rudele și prietenii. Lăutarii cântau cântece bătrânești. Unul dintre copii a închinat în sănătatea lui, tatăl vrea să mulțumească. I se frânge glasul și mama îl sărută îndelung. Moartea lui a însemnat pierderea rostului întregului neam.
* * *
A doua zi de dimineață, naratorul se trezește auzind glasul câinelui. Ia pușca, iese și îl cheamă pe Castor cu el. Ca prin minune, câinele se ridică de unde zăcea și îl urmează până peste drum. Acolo se culcă pe o parte, ca și cum ar vrea să îl ajute pe stăpânul lui să-i ia viața.
Naratorul revine în casă și azvârle pușca pe pat. Mama vine pe dibuite și îl îmbrățișează. Vin și slugile, Maria și Dinu. Plâng cu toții moartea lui Castor și fericirea vremurilor apuse.

Sursa foto

Sfârșitul povestirii pe scurt a povestirii ”Moartea lui Castor”

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

După același autor, poți citi și alte povestiri pe scurt:

2 comentarii:

  1. Am citit această povestioară și "Puiul" de nenumărate ori când eram mică, de fiecare dată cu lacrimi în ochi la final. Deși sunt foarte triste, sunt atât de frumoase și pline de emoție. Le-aș reciti cu prima ocazie, deși știu că mi-ar provoca nostalgii legate de copilărie și aceleași lacrimi ca acum mulți ani...
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Totuși, oricâte lacrimi ne-ar readuce în ochi, lecturile copilăriei au un farmec pe care nicio altă lectură nu îl are. ☺

      Zi frumoasă și scuze pentru întârzierea răspunsului!

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !