basm de PETRE ISPIRESCU
A fost odată un împărat care abia la bătrâneţe dobândi un fiu. Îi puse numele Aleodor. Pe măsură ce băiatul crescu, isteţ şi iscusit, pe împărat îl doborau bătrâneţele. Când să moară îi spuse fiului său să nu se ducă pe un anumit munte să vâneze.
Acolo stăpânea Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop. El îi pedepsea rău pe cei care călcau pe moşia lui. Împăratul muri și Aleodor împărat îi luă locul.
Treburile împărăţiei mergeau foarte bine, toţi erau mulţumiţi. Într-o zi, pe când se afla la vânătoare, din neatenție călcă pe moşia pocitaniei. Acesta apăru de îndată. Nici nu ascultă ce-i spunea tânărul. Îi spuse că ori îl ia rob, ori se duce şi i-o aduce pe fata lui Verdeş împărat.
Aleodor imparat plecă. Pe malul unui eleşteu văzu o ştiucă ce se zbătea de ceasul morţii să ajungă înapoi în apă. Se gândi să o mănânce. Știuca îi spuse că îi va fi de ajutor unde se duce. O aruncă în apă. Ea îi dădu un solzişor şi îi spuse că e deajuns să se gândească la ea şi ea va veni.
Mai încolo văzu un corb cu aripa ruptă. Voi să-l vâneze, dar corbul îi dădu o pană şi îi spuse că atunci când va avea nevoie de ajutor să se gândească la el şi va veni imediat.
Merse mai departe Aleodor imparat şi dădu de un tăun. Voi să-l strivească cu piciorul. Tăunul îi dădu şi el, tot aşa, un pufuleţ din aripioara lui.
Ajunse Aleodor împărat la Verdeş împărat şi îi spuse că a fost trimis să îi ia fata. Împăratul spuse că, dacă va reuşi să se ascundă de trei ori de ea şi să nu-l găsească, fata va fi a lui. Dacă îl va găsi, însă, i se va tăia capul.
Aleodor împărat se învoi. La prima încercare, scoase solzişorul şi se gândi la ştiucă. Aceasta veni şi îl prefăcu într-un peştişor care se ascunse pe fundul apei. Fata avea un ochean fermecat. Se uită ea în toate părţile şi se îngrijoră că nu îl găseşte. Abia într-un târziu se gândi să se uite pe fundul apei şi îl scoase de acolo.
Fetei îi cam plăcuse de Aleodor imparat şi îi spuse tatălui ei lucrul ăsta. A doua zi flăcăul se gândi la corb. Acesta îl făcu un pui de corb şi îl vârî într-un stol. Fata luă ocheanul, îl căută pe pământ şi în ape şi nu îl găsi. Târziu se gândi să se uite şi în văzduh şi dădu de el.
A treia zi, tăunul îl prefăcu într-o lindină, un ou de păduche, şi îl ascunse chiar în părul fetei. Căută fata cu ocheanul pe pământ, în ape, în aer, dar nu reuşi să îl găsească de această dată.
Aleodor împărat căpătă fata şi porni cu ea înapoi. La un popas, el, obosit, puse capul în poala ei şi adormi. Cum îi căzuse drag, fata îl sărută. El sări ca ars şi îi spuse că nu a luat-o pentru el, ci pentru altul.
Când ajunseră la Jumătate-de-om-pe-jumătate-de-iepure-şchiop, fata nu voi nici în ruptul capului să rămână la aşa o pocitanie. Degeaba se ruga acela de ea, că ea nici nu voia să audă. Dacă văzu aşa, de ciudă pocitania plezni şi muri. Aleodor imparat îşi întinse împărăţia şi peste moşia lui şi făcu nunta cu fata lui Verdeş împărat.
Acolo stăpânea Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop. El îi pedepsea rău pe cei care călcau pe moşia lui. Împăratul muri și Aleodor împărat îi luă locul.
Treburile împărăţiei mergeau foarte bine, toţi erau mulţumiţi. Într-o zi, pe când se afla la vânătoare, din neatenție călcă pe moşia pocitaniei. Acesta apăru de îndată. Nici nu ascultă ce-i spunea tânărul. Îi spuse că ori îl ia rob, ori se duce şi i-o aduce pe fata lui Verdeş împărat.
Aleodor imparat plecă. Pe malul unui eleşteu văzu o ştiucă ce se zbătea de ceasul morţii să ajungă înapoi în apă. Se gândi să o mănânce. Știuca îi spuse că îi va fi de ajutor unde se duce. O aruncă în apă. Ea îi dădu un solzişor şi îi spuse că e deajuns să se gândească la ea şi ea va veni.
Mai încolo văzu un corb cu aripa ruptă. Voi să-l vâneze, dar corbul îi dădu o pană şi îi spuse că atunci când va avea nevoie de ajutor să se gândească la el şi va veni imediat.
Merse mai departe Aleodor imparat şi dădu de un tăun. Voi să-l strivească cu piciorul. Tăunul îi dădu şi el, tot aşa, un pufuleţ din aripioara lui.
Ajunse Aleodor împărat la Verdeş împărat şi îi spuse că a fost trimis să îi ia fata. Împăratul spuse că, dacă va reuşi să se ascundă de trei ori de ea şi să nu-l găsească, fata va fi a lui. Dacă îl va găsi, însă, i se va tăia capul.
Aleodor împărat se învoi. La prima încercare, scoase solzişorul şi se gândi la ştiucă. Aceasta veni şi îl prefăcu într-un peştişor care se ascunse pe fundul apei. Fata avea un ochean fermecat. Se uită ea în toate părţile şi se îngrijoră că nu îl găseşte. Abia într-un târziu se gândi să se uite pe fundul apei şi îl scoase de acolo.
Fetei îi cam plăcuse de Aleodor imparat şi îi spuse tatălui ei lucrul ăsta. A doua zi flăcăul se gândi la corb. Acesta îl făcu un pui de corb şi îl vârî într-un stol. Fata luă ocheanul, îl căută pe pământ şi în ape şi nu îl găsi. Târziu se gândi să se uite şi în văzduh şi dădu de el.
A treia zi, tăunul îl prefăcu într-o lindină, un ou de păduche, şi îl ascunse chiar în părul fetei. Căută fata cu ocheanul pe pământ, în ape, în aer, dar nu reuşi să îl găsească de această dată.
Aleodor împărat căpătă fata şi porni cu ea înapoi. La un popas, el, obosit, puse capul în poala ei şi adormi. Cum îi căzuse drag, fata îl sărută. El sări ca ars şi îi spuse că nu a luat-o pentru el, ci pentru altul.
Când ajunseră la Jumătate-de-om-pe-jumătate-de-iepure-şchiop, fata nu voi nici în ruptul capului să rămână la aşa o pocitanie. Degeaba se ruga acela de ea, că ea nici nu voia să audă. Dacă văzu aşa, de ciudă pocitania plezni şi muri. Aleodor imparat îşi întinse împărăţia şi peste moşia lui şi făcu nunta cu fata lui Verdeş împărat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !