CĂPITAN LA CINCISPREZECE ANI. Povestire pe scurt (2)

roman de JULES VERNE

Capitolul III Epava

     Auzind strigătul lui Dick Sand, toată lumea de pe vas, cu excepția lui Negoro, se urcă pe punte. Toți văzură epava unei corăbii, numai vărul Benedict ținea morțiș că ar fi o balenă.

     Pilgrim se apropie de epavă și Dick Sand auzi lătratul unui câine. Lăsară barca mică la apă și căpitanul, Dick și doi marinari se îmbarcară pe ea. Barca ocoli vasul naufragiat și văzură că se numea ”Waldeck” și era de construcție americană.

    Urcară pe puntea epavei și câinele îi conduse către careul ofițerilor. Aici găsiră cinci trupuri lipsite de cunoștință, totuși vii, ale unor negri.

     Negrii și câinele fură duși pe Pilgrim. Căpitanul îl chemă pe Negoro să aducă apă și rom pentru negri. Zărindu-l pe bucătar, câinele se repezi furios să-l muște. Întrebat de căpitan dacă îl cunoaște pe câine, Negoro spuse, spre mirarea lui Dick Sand, că nu l-a văzut niciodată.

Capitolul IV Supraviețuitorii de pe Waldeck

     Pe vremea aceea încă se mai făcea comerț cu sclavi. Căpitanul Hull se întreba dacă nu cumva cei cinci negri făceau parte din vreo încărcătură de sclavi. Oricum, ei își câștigaseră libertatea din clipa în care fuseseră aduși pe Pilgrim. Căpitanul era nerăbdător să le dea această veste bună.

    Datorită îngrijirilor date de doamna Weldon, Nan și Dick Sand, negrii își reveniră. Căpitanul află de la Tom, cel mai vârstnic dintre ei, că nava lor fusese lovită de o navă care plecase fără să le acorde vreun ajutor. Se întâmplase în timp ce ei dormeau. Când ieșiseră pe punte, echipajul nu se mai afla pe navă.

    Negrii nu erau sclavi, erau cetățeni americani liberi. Se angajaseră cu trei ani în urmă să muncească pe moșia unui englez, aflată la Melbourne, în Australia. Pe Waldeck se îmbarcaseră pentru a se întoarce în Statele Unite.

     După ce se treziseră singuri pe vasul avariat, Tom și tovarășii săi, Bat, Austin, Acteon și Hercule, supraviețuiseră timp de zece zile fără apă și cu prea puțină mâncare. Își pierduseră cunoștința din cauza setei cu o zi înainte  de fi găsiți de cei de pe Pilgrim.

    Dingo, câinele, fusese găsit de căpitanul lui Waldeck pe coasta de vest a Africii, la vărsarea fluviului Congo în ocean. Avea o zgardă la gât, pe care erau gravate literele S. și V. Era un câine puternic, dar mereu trist, părea că tânjește mereu după stăpânul ale cărui inițiale le purta. Se mai părea și că nu iubește negrii. Nu se apropiase niciodată de cei cinci, deși erau niște oameni de treabă. Probabil că băștinașii din Africa se purtaseră rău cu el.

Capitolul V S.V.

     Pilgrim își continuă drumul, având în plus brațele puternice ale negrilor, care săreau imediat când trebuia să fie întinse pânzele.

     Jack mai câștigă doi prieteni buni în afară de Dick Sand, uriașul Hercule și Dingo. În curând câinele deveni răsfățatul echipajului, mai puțin Negoro, care se ferea de el.

    Doamna Weldon și căpitanul Hull îl apreciau mult pe Dick Sand. Doamna Weldon îi spuse căpitanului că soțul ei voia ca, după această călătorie, să-l dea mai departe la școală pe Dick, ca să devină căpitan de navă.

    Vărul Benedict căuta insecte pe oriunde putea și era supărat pe Dingo, fiindcă nu găsise în blana lui niciuna, nici măcar un purice.

     Cum nava înainta foarte încet, din lipsa vântului prielnic, fiecare își căuta o ocupație. Vărul Benedict începu să-l inițieze pe Hercule în tainele entomologiei. Doamna Weldon îl învăța pe Jack să citească și să scrie, cu ajutorul unor cuburi care aveau litere imprimate pe ele. Într-o zi, pe când Jack lucra cu aceste cuburi, Dingo veni și alese două, cele care erau și pe zgarda lui, S.V.

     Întâmplarea îi trezi căpitanului bănuiala că Dingo ar putea fi câinele lui Samuel Vernon, explorator francez care voise să traverseze Africa de la vest la est. Plecase din vest, de la vărsarea fluviului Congo în ocean, adică de unde fusese găsit Dingo de căpitanul lui Waldeck. După plecare, nu se mai auzise nimic despre Samuel Vernon, fie că murise, fie că era prizonier la indigeni.

     Tocmai atunci Negoro apăru pe punte și nimeni nu observă privirea ciudată pe care o aruncă literelor pe care le alesese și le păzea Dingo. Câinele îl văzu, însă, și imediat dădu semne de furie, așa că Negoro se retrase înăuntru.

* * *

Urmează Căpitan la cincisprezece ani (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !