roman de WALTER SCOTT
Capitolul V
Frank Osbaldistone se apropie de locul de baștină al familiei sale. El observă că peisajul devine mai sălbatic și mai atrăgător. Locuința familiei Osbaldistone se afla într-o vale, între dealuri.
În timp ce urmează cotiturile drumului, Frank aude un corn de vânătoare și chelălăit de câini, ba vede chiar și vulpea urmărită de vânători. Tânărul este sigur că vânătorii sunt chiar verii săi, dar îi lasă să treacă pe lângă el.
Apare și o frumoasă tânără, al cărei cal ezită să execute o comandă a fetei. Frank se duce să o ajute. Fata îl întreabă chiar despre el, Francis Osbaldistone, care era așteptat la Osbaldistone Hall. Încântat, Frank se prezintă. Fata îi spune că ea este Diana Vernon, rudă și ea cu familia Osbaldistone.
În glumă, tânăra îl întreabă dacă are cunoștințe despre arta potcovitului, despre îngrijirea câinilor sau dresarea șoimilor. Ea adaugă că este singura ființă, în afară de preot și de unul dintre verii săi, Rasleigh, cu care se poate schimba o vorbă. Ceilalți erau preocupați numai de îndeletnicirile pe care le pomenise.
Despre Rasleigh, fata spune că este fiul cel mai mic al lui sir Hildebrand Osbaldistone. Spre deosebire de ceilalți cinci frați ai săi, el nu era nici voinic, nici arătos, dar era deștept. Fusese crescut să devină preot, însă nu se grăbea să o facă. Din discuție reiese că familia era catolică, în timp ce Frank era de religie protestantă.
Cei doi ajung la Osbaldistone Hall. Fata se duce să își schimbe hainele pentru masă. Frank este condus în sala de ospețe, o sală străveche, pardosită cu piatră, cu mobile uriașe de stejar și împodobită cu armuri, trofee vânătorești și câteva picturi afumate.
În sală năvălește o ceată de servitori care aprind focul în cămin, aștern masa și aduc mâncărurile. În urma lor sosesc sir Hildbrand și cei șase fii ai săi, preotul casei, medicul satului și opt câini.
Capitolul VI
Sir Hildebrand era un bărbat de vreo șaizeci de ani, cu o înfățișare mai cizelată decât fiii săi. El îi urează bun venit lui Frank și îi prezintă verii, precum și pe Die Vernon, fiica fratelui soției sale.
Cinci dintre verii săi, Percival, Thorncliff, John, Richard și Wilfred erau voinici și arătoși, chiar dacă le lipsea orice scânteie de înțelepciune și bună creștere. Al șaselea văr, Rasleigh, era mic de stat, urât, cu o privire șireată și crudă, dar cu o voce caldă și melodioasă, cu care rosti frumoase cuvinte de bun venit.
Frank este așezat la masă între domnișoara Vernon și Thornie. De cealaltă parte a lui Thorncliff se afla Rasleigh. Fata îi înfățișează pe cei cinci frați ca pe un amestec în proporții diferite între un bețiv, un pădurar, un bădăran, un jocheu și un neghiob. Ea îl previne pe Frank să nu încerce să o cucerească, ci să o trateze ca pe un camarad.
Frank o întreabă ce are de spus despre Rasleigh. Fata îl previne să nu vorbească nicăieri despre el, fiindcă va afla. Ea abia aștepta ca acesta să plece, fiind cel care urma să-I ia locul lui Frank pe lângă tatăl acestuia.
Domnișoara Vernon părăsește sala de mese. Frank iese să se plimbe în grădină. Stă de vorbă cu un grădinar, Andrew Fairservice. Grădinarul se bucură când află că Frank este protestant, ca și el. Îl salută cu drag, sătul fiind de catolicii din casa Osbaldistone. Despre domnișoara Vernon îi spune că e cam nebunatică, pe lângă faptul că era cea mai aprigă iacobită de pe-acolo.
* * *
Urmează Rob Roy (4)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !