ADAM ȘI EVA. Povestire pe scurt (20)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Adam și Eva (19)

VII. ILEANA

3

Când Toma Novac se întoarse din război, cu o cicatrice și mai multe decorații, bătrânul Brebenaru nu mai era. Murise cu supărarea că nu apucase să îl vadă însurat pe Toma.

Nevasta lui Brebenaru insistă pe lângă Toma Novac  să se însoare. Avea acum patruzeci de ani, dar nu-i arăta. În părul negru nu avea niciun fir alb, ochii negri scânteiau uneori, trupul îi era înalt și zvelt. Oricât căutară în București, apoi prin Ardeal, Toma nu găsi nici o femeie pe care să o facă tovarășa lui de viață.

După ce făcu cunoștință cu Tudor Aleman, Toma intenționă să nu îl mai vadă pe ciudatul bătrân. Nu rezistă, totuși, și onoră invitația acestuia. Rămase și mai uimit de concepțiile lui Aleman. De la Mihai Brebenaru află că bătrânul era un om cumsecade, dintr-o familie bună. Fusese profesor de filosofie la Liceul Gheorghe Lazăr și îl iubiseră toți elevii.

4

Toma Novac se gândea întruna la sistemul filosofic al lui Tudor Aleman. Avea îndoieli serioase în ceea ce privea existența unei lumi spirituale în paralel cu lumea materială, precum și în privința trecerii sufletului prin șapte vieți pământești.

Într-o discuție cu bătrânul, Toma îi spuse că soluția pe care a găsit-o el e nefolositoare cât timp nu poate aduce și altora mulțumire. Poate chiar crede că trebuie să fie inaccesibilă celor mulți.

Tudor Aleman răspunse că soluția lui s-a născut din dureri sufletești și se adresează sufletului. Poate să aducă mângâiere, chiar și în clipa morții, fiindcă duce speranța găsirii sufletului-pereche, a fericirii, în viața următoare.

Ajungând să vorbească despre moartea lui Petre Novac, Toma aminti de strălucirea văzută în ochii tatălui său când murise. Aleman spuse că e o verificare a teoriei lui. Acea strălucire apare în ochii omului când sufletul își încheie a șaptea existență materială și revede toate viețile din lumea materială.

Toma glumi pe seama afirmațiilor lui Aleman, iar acesta spuse că regretă că este mai bătrân decât el și nu va putea vedea strălucirea din ochii lui când va muri, ca să verifice teoria.

La discuția următoare, Toma îl întrebă pe bătrân ce se întâmplă cu sufletul aflat între sfârșitul unei vieți și începutul celei noi. Aleman îi dădu o explicație amănunțită despre planul intermediar dintre planul lumii materiale și planul lumii spirituale. Nerăbdător, Toma îl întrebă de unde are siguranța că aceste explicații sunt valabile. Liniștit, bătrânul spuse că nu putem fi siguri de nimic nici în lumea în care trăim. Totuși își susținu teoria mai departe, considerând că, dacă nu aduce fericire omului, cel puțin îl consolează cu speranța fericirii aflate într-o viață viitoare.

Bătrânul îi mai spuse lui Toma că și călătoriile lui prin Europa și cele plănuite în India și Egipt ar putea fi cauzate de faptul că în viețile anterioare trăise pe acele meleaguri.

Veni primăvara și Toma ieși tot mai des la plimbare. Pe Calea Victoriei întâlni o femeie necunoscută, la brațul unui bărbat necunoscut. Se priviră în ochi și sufletul lui se înfioră. Schimbarea de pe fața ei arătă că și în ea se petrecuse ceva. Uimit că nu știe cine este, deși simțea că o mai întâlnise cândva, se luă după cei doi. Apariția doamnei Brebenaru îl opri în loc. Când scăpă de ea, cei doi dispăruseră.

* * * 

Urmează Adam și Eva (21)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!