ADAM ȘI EVA. Povestire pe scurt (3)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Adam și Eva (2)

I. NAVAMALIKA

4

Într-o dimineață, Mahavira zări în depărtare zidurile cetății Hastinapur. Aici, mai-marele oștilor se duse să îl vestească pe rege. Acesta tocmai se întorsese de la o vânătoare de gazele.

Înțeleptul mergea cu ochii închiși, să nu vadă zădărniciile lumii. Mahavira privea uimit de jur împrejur. În grădina palatului alerga o ceată de fecioare. O strigară pe una dintre ele, Navamalika. Ea se întoarse și tânărul îi văzu ochii verzi și blânzi. Se priveau și simțeau că se cunosc dintotdeauna și că au aceeași soartă. Înțeleptul îi spuse tânărului pe nume și așa află și ea cum îl cheamă.

Ajunseră în sala tronului. Pe tron ședea regele. În jurul său erau cele șaptezeci și șapte de femei ale sale, sfetnicii, fruntașii oastei, precum și arhiereul și preoții casei regale.

Marele pustnic îl certă pe regele Arjuna că se înconjurase de femei și s-a lăsat copleșit de poftele necurate. Dădea o pildă rea tuturor oamenilor din țară. Regele răspunse cu mânie că Vishnu nu îi oprește pe oameni să iubească femeia și să lase urmași în lume.

Bătrânul se întoarse și plecă sprijinit de Mahavira. În urma lui regele strigă că tatăl lui umbla călăuzit de gazela sfântă, iar el se spijină pe un sudra (la indieni, casta cea mai de jos, socotită impură). În clipa aceea Mahavira înțelese ce prăpastie se află între el și fecioara Navamalika.

Cei doi merseră mai departe. Când ajunseră la poarta palatului se porni o ploaie înfricoșătoare, cu trăsnete și fulgere. Merseră pe drumul de înapoiere până ajunseră la apa Gangelui. Aici, bătrânul intră în apă. Mahavira crezu că vrea să se purifice în apele sfinte. Tânărul se așeză pe mal, urmărindu-l pe înțelept cu privirea, dar cu gândul la Navamalika. Când înțeleptul se aplecă și se scufundă pentru a nu mai ieși vreodată din apă, era prea târziu ca să intervină.

Mahavira plânse până la lăsarea nopții. Adormi apoi și visă că luptase cu vitejie și regele îl răsplătise. Îl făcuse conducătorul carului său de luptă și i-o dăruise pe Navamalika.

5

Întorcându-se în Hastinapur, Mahavira vesti lumea că murise marele înțelept. Ajunse până la palat și o zări pe o terasă pe Navamalika. Ea fugi înaintea lui și  Mahavira căzu în genunchi îmbrățișând picioarele fetei. Chiar atunci apăru regele.

Regele îl lovi pe Mahavira cu toiagul în creștet. Îl izgoni ca pe un sudra ce era. Oștenii îl luară și îl târâră spre poartă. Aici îl luară în primire străjerii, care îl loviră și ei. Îl azvârliră apoi în stradă. Oamenii, revoltați, îl ajutară să intre în casa lui Gianuka, giuvaergiul. Acesta îi spuse că regele se înfuriase fiindcă Navamalika, fiica marelui vistiernic, urma să fie a lui.

* * * 

Urmează Adam și Eva (4)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!