31 mai 2018

PROȘTII. Povestire pe scurt

nuvelă de LIVIU REBREANU



Înainte de a se lumina de ziuă, Nicoale Tabără porni cu fiul său către gară. Se poticnise de prag la ieșirea din casă, iar nevasta lui socotise că e semn rău. Omul se răstise la ea să vorbească precum proștii și îi spusese să aibă mai bine grijă să nu se întâmple acasă ceva până când se întorc ei.
Ajunseră la gară și feciorul își întrebă îngrijorat tatăl dacă nu cumva trenul o fi trecut. Tatăl îl liniști și se îndreptară spre sala de așteptare. Ușa era încuiată. Nu îndrăzniră să se așeze pe banca de lângă ușă. Se ghemuiră pe treapta de sub pragul ușii, punând pe bancă numai desagii.
Începea să se lumineze când la gară sosi o babă uscată și adusă de spate. Se așeză pe bancă și începură să vorbească. Baba mergea la Beclean, în timp ce ei se duceau la Salva. După un timp apăru hamalul și călătorii încercasă să intre în vorbă cu el. Mulțumit că a găsit unii și mai umili decât el, hamalul se răsti la ei, fără să le răspundă la întrebări.
Încet-încet, se adună lume în gară. Sala de așteptare se umplu de oameni, țărani și muncitori. Apăru deodată șeful de gară, mânios fiindcă se certase cu nevasta.
Într-un târziu se deschise și ghișeul de bilete. Când să ajungă și el, Nicolae Tabără se trezi azvârlit la o parte de vardist, care făcea loc unui domn bine îmbrăcat. Se auzi șuieratul trenului ce se apropia. Tocmai când Nicolae Tabără întinse mâna cu banii să ia și el bilete, șeful de gară închise ferestruica ghișeului. Cei ce nu luaseră încă bilete rămaseră ca proștii și se speriară că nici nu mai apucă să ia, dar șeful reveni repede. Ajunse și Nicolae Tabără să ia bilete, când trenul era deja oprit pe peron, numai pentru un minut. Șeful îi vorbi răstit, iar țăranul își ceru iertare cu umilință, spunând că ei sunt niște proști, iar cei care sunt învățați trebuie să fie mai iertători.
Cei doi ieșiră pe peron, urmați de babă. Fugiră spre locomotivă, apoi se întoarseră către vagoane, îndemnați cu vorbe grele de conductor, să urce mai repede. Nicoale sări pe scările unui vagon, dar ușa nu se deschise. Se dădu jos și sări pe altă scară. Conductorul sări asupra lui și îl aruncă de pe scări, în timp ce feciorul său și baba priveau înspăimântați. Nicolae Tabără căzu cu fața în jos și îl podidi sângele pe nas și pe gură. Conductorul strigă furios să se scoale mai devreme și să se miște mai repede, încheind cu o drăcuială.
Mai îndurerat în suflet decât la trup, țăranul se ridică, se șterse de sânge cu poala cămășii și, privind în urma trenului, spuse doar câteva cuvinte amare. Își luă iar desagii în spinare și porni înapoi, urmat de feciorul său și de babă, scăldați de lumina soarelui care răzbise dintre nori.

Sfârșitul povestirii pe scurt a nuvelei ”Proștii”

Dă clic aici pentru textul integral!

Alte povestiri ale unor nuvele de Liviu Rebreanu:

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu