nuvelă de ION LUCA CARAGIALE
O babă zdrențăroasă cerșea mereu la marginea unui drum umblat, lângă o fântână. Drumul ducea spre târg. Când se duceau, oamenii îi dădeau babei mai puțin sau deloc, dar când se întorceau, toți își făceau pomană cu ea.
Într-o zi de târg, seara, mulțumită de cât căpătase, baba a încercat să se culce înfășurată în cerga ei, cu traista sub cap, dar nu-i venea somnul. Târziu, auzi un călător ajuns în dreptul fântânii. Îi spuse că îl cheamă Prichindel, că vine de departe, că are șaptesprezece ani și că nu are părinți. Sătul de atâtea întrebări, băiatul îi spuse babei că nu l-a întrebat și ea dacă îi e foame.
