baladă de GEORGE COȘBUC
Oastea voievodului Gelu a fost înfrântă. Gelu s-a răzlețit de oamenii săi și a ajuns la malul unei ape. Cade de pe cal. Este rănit și moartea lui Gelu e aproape.
Gelu a pierdut totul, și oastea și țara. Acum este singur și vorbește cu murgul său. Îi spune calului că i-a venit sfârșitul și că degeaba își scutură el coama și scurmă pământul cu piciorul. Degeaba nechează de parcă i-ar spune să plece mai departe, căci sângele îi picură din răni și e aproape dimineață. El a fost rănit de trei sulițe și nu-și mai simte brațul și mijlocul.
Voinicul îi cere murgului ca, după ce va muri, să-i sape mormântul pe marginea apei, apoi să-l prindă cu dinții și să-l arunce în groapă. Apele Cernei îl vor jeli, viscolul îi va părea tropotul cailor în tabără, iar zgomotul apei îi va părea sunetul clopotelor. Poate va sosi și vremea când oștile lui se vor ridica din nou. În ceasul acela, dacă va mai trăi, murgul să vină să necheze lângă mormânt, iar el va înțelege, va ieși înarmat și vor pleca din nou la luptă. Așa vor înțelege vrăjmașii că, atunci când este vorba de țară, învie și morții din morminte.
În timp ce murgul își veghează stăpânul se aud cântece sălbatice prin văi. Sunt arcașii lui Arpad, cei îmbrăcați în piei de urs. Gelu tresare. Românii nu mai au domn, nu mai au țară și nu e nimeni care să tragă o săgeată prin gloata aceea. Își smulge săgeata din rană și trage în direcția de unde se aud cântecele arcașilor.
Încet-încet se lasă tăcerea și calul își veghează mai departe stăpânul. Zgomotul ca un plânset al apei îi amintește murgului că, după moartea lui Gelu, el trebuie să-i sape mormântul cu copitele, să-l prindă cu dinții și să-l arunce în groapă.
Sfârșitul povestirii pe scurt a baladei ”Moartea lui Gelu”
Citește și textul întreg al baladei !
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
mersi mult m-am inspirat dupa ideea murgului
RăspundețiȘtergereÎn ce sens?...
Ștergerethx
Ștergere