25 mai 2018

MĂNĂSTIREA ARGEȘULUI


baladă populară culeasă de VASILE ALECSANDRI


Negru-Vodă cobora pe malul Argeșului. Îl urmau nouă zidari, conduși de al zecelea, meșterul Manole - Manea. Erau în căutarea unui loc pentru o mănăstire. În drum, se întâlniră cu un ciobănaș. Negru-Vodă îl întrebă dacă nu a văzut un loc cu un zid părăsit, neterminat. Ciobănașul îl văzuse, la zidul acela urlau câinii a moarte.

Vodă se îndreptă într-acolo cu zidarii după el. Spuse că acolo vrea el ca zidarii să ridice Mănăstirea Argesului, înaltă, fără asemănare. Dacă vor izbuti, el îi va face boieri. Dacă nu, îi va zidi de vii în temelia mănăstirii. Meșterii se apucară de  lucru. Tot ce lucrau ziua se sfărâma noaptea. Vodă se mânie și amenință că îi zidește de vii.
Într-o zi, Manole le spuse oamenilor că a visat ce este de făcut. A doua zi trebuia să zidească de vie pe prima soție sau soră care va veni de dimineață cu mâncare pentru soțul sau pentru fratele ei. El le ceru să jure că așa vor face și că vor păstra taina.
A doua zi de dimineață, Manole se urcă pe schele și privi pe câmp. O zări venind chiar pe Ana, soția lui. Plângând, meșterul căzu în genunchi și se rugă lui Dumnezeu să dea o ploaie. Să crească apele și să nu o lase pe soția lui să ajungă la ei.
Lui Dumnezeu îi fu milă și dădu o ploaie grozavă. Ana nu se opri din drum. Atunci, Manole se rugă lui Dumnezeu să bată un vânt puternic. Să îndoaie copacii și să răstoarne munții, ca să o întoarcă din drum pe soția lui. Așa se făcu, dar Ana nu se întoarse din cale și ajunse la ei. Zidarii se bucurară când o văzură, numai Manole era supărat.
Glumind, Manole  își sărută soția și o duse la zid. Îi spuse că vor să glumească și că o s-o zidească. Ana se încrezu în el, iar el începu să o zidească. O prinse în zid de la picioare, din ce în ce mai sus. Degeaba plânse ea și spuse că zidul o strânge rău și o doare trupul. Manole o zidi mai departe. Când o prinse cu totul în zid, ea nu se mai vedea. I se auzea doar glasul, spunea că zidul o strânge rău și i se stinge viața.
Când Mănăstirea Argeșului fu gata, Negru Vodă veni să se închine, foarte mulțumit. Îi întrebă pe meșteri dacă sunt în stare să înalțe o mănăstire și mai frumoasă. De sus, de pe acoperiș, meșterii răspunseră că pot să înalțe o mănăstire mult mai frumoasă. Socoteau că nu mai există alți meșteri așa de pricepuți ca ei. Atunci, vodă porunci să se ia schelele și scările. Voia ca meșterii să rămână și să moară pe acoperișul mănăstirii. Să nu mai poată să facă pentru altul o mănăstire mai frumoasă.
Meșterii își făcură aripi de șindrilă ușoară. Când se aruncară de pe acoperiș căzură și se zdrobiră de pământ. Când să sară și Manole, auzi glasul soției sale din zidul mănăstirii. Îi spunea că zidul o strânge, îi frânge copilașul și îi stinge viața. Atunci Manole rămase fără viață și căzu de pe Mănăstirea Argeșului. Acolo unde căzuse apăru o fântână, ce a primit numele Fântâna lui Manole.

Sfârșitul povestirii pe scurt a baladei ”Mănăstirea Argeșului”

Sursa foto
Citește și textul întreg al baladei  

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !