7 iunie 2018

PAȘA HASSAN

baladă de GEORGE COȘBUC

Mihai Viteazul, cu paloșul în mână, trece, în fruntea oștirii române, prin mijlocul oștii turcești. Unul dintre conducătorii acesteia este Pașa Hassan. Caii înfricoșați își rup frâiele, iar turcii cad în noroi unul după altul. Chiar Sinan Pașa cade de pe cal drept în baltă.
Hassan face un semn și ienicerii lui atacă din spate oastea română. Pașa, însă, prevăzător, rămâne de o parte și privește lupta.
Mihai Viteazul se întoarce cu oștenii săi și intră ca o vijelie între ieniceri. Pașa Hassan se miră și se supără că turcii sunt atât de slabi în fața lui Vodă Mihai.
Mihai Vodă vine năvalnic spre pașă, pe care nu îl văzuse nicăieri pe câmpul de luptă, și vrea să-i vorbească. Înnebunit de spaimă, Hassan fuge încotro vede cu ochii. În urma lui, Mihai Viteazul îi pare un uriaș cât un munte, cu coiful cât o cupolă și glasul ca un tunet.
Mihai Vodă îl strigă pe pașă și îl cheamă la luptă. Turcul înspăimântat fuge și mai tare. Cu ochii înroșiți și barba zbârlită, el bate calul cu pumnii, să alerge și mai repede. Turbanul îi cade de pe cap, își aruncă și hainele cele largi, pe care le umflă vântul, căci are impresia că îi încetinesc fuga.
Clănțănind din dinți și galben la față de spaimă, pașa ajunge la ai lui. Spahii îl văd venind și sar în ajutorul lui. Pasa Hassan se pregătește să zacă o lună de frică, iar ceilalți îi dau dreptate, căci Mihai Viteazul i-a înspăimântat pe toți.

Sfârșitul povestirii pe scurt a baladei Pașa Hassan

Sursa foto
Citește și textul întreg !

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu