VIAȚA LA ȚARĂ. Povestire pe scurt (8)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

XXII

După ce țăranii fuseseră cu citația la Tănase Scatiu, urmaseră mai multe înfățișări la tribunal. Acum, urma să vină judecătorii în descindere. Tănase Scatiu își chemă avocatul de la oraș, căruia îi ceru să aducă o sumedenie de bunătăți de mâncare, țuică, vin de cel mai bun.  Îl chemă și pe primar, Aronovici, omul pe care și-l pusese chiar el în acestă funcție. Îi dădu bani să plece la Brăila imediat, și îi ceru să-i spună ajutorului său să nu cumva să-i găzduiască pe cei de la tribunal.

VIAȚA LA ȚARĂ. Povestire pe scurt (7)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

XX

În cele câteva săptămâni care trecuseră de la plecarea Sașei și a lui Mihai, Matei primise câteva scrisori de la Sașa. Ultima îl puse pe gânduri, fiindcă ea îi scria că fratele ei se îmbolnăvise când ajunseseră la Paris. Făcuse febră mare, delirase și, în timpul delirului, rostise cuvinte care arătau că este profund îndrăgostit de Tincuța.

VIAȚA LA ȚARĂ. Povestire pe scurt (6)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

XVII

Conu Dinu nici nu mai așteptă până a doua zi. Se duse chiar atunci la Comănești și ceru să vorbească cu Sașa. Îi spuse că a venit în pețit, iar ea răspunse, așa cum îi mai spusese și altădată, că nu o interesează. Atunci, conu Dinu îi spuse că Matei este cel care o cere în căsătorie. Sașa răspunse de îndată că este de acord. Bătrânul rămase uimit, iar ea îl lămuri că îl iubise pe Matei dintotdeauna.

VIAȚA LA ȚARĂ. Povestire pe scurt (5)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

XIV

Într-una din zilele în care nu se dusese la Comănești, s-o vadă pe Sașa, Matei rătăci pe moșie, ajungând până la  o bostănărie. Omul care o păzea îi aduse un pepene mare. Pe când mânca, apăru chiar trăsura Sașei, cu stăpâna în ea.

Sașa coborâ și gustă și ea din pepene, apoi îl certă că nu venise pe la ea. Urma să lase o vreme viața la țară și să plece cu Mihai la Paris.

VIAȚA LA ȚARĂ. Povestire pe scurt (4)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

XI

Matei luă în serios viața la țară și preluă aproape toate treburile din mâinile lui Nae Eftimiu. Baciul Micu venea în fiecare seară la curte și lua poruncile, fapt pentru care Nae Eftimiu și, mai ales soția lui, Aglaia, nu îl puteau suferi. Când venea, Micu lăsa oile în paza a doi oameni și a câinelui Corcoduș, un câine care omora lupii când veneau la oi.

VIAȚA LA ȚARĂ. Povestire pe scurt (3)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

VII

După cuvenitele trei zile, boierii și tot satul o duceau la groapă pe coana Diamandula. Femeile și-l arătau una alteia pe Matei, scornind fel de fel de lucruri despre el și înfuriindu-și bărbații.

Cimitirul era pe culmea dealului și toți bărbații trecură, pe rând, să poarte sicriul. În cimitir lumea tăcu. Mormintele, noi și vechi, erau acoperite cu un pământ uscat, în care se ofiliseră câteva flori. Numai pe lespezile mormintelor Comăneșteanu și Damian se aflau trandafiri proaspeți.

VIAȚA LA ȚARĂ. Povestire pe scurt (2)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

IV

Matei își revăzu mama, cu lacrimile în ochi. Ea îl privi fericită, amintindu-și de tatăl lui, mort de multă vreme. Când veni conu Dinu, îl lăsă puțin lângă ea și stătu de vorbă cu ceilalți. El și subprefectul o necăjiră pe Sașa cu privire la vârsta ei, apoi veni un copil și aduse hârtiile pe care le găsise în buzunarul hainei lui Matei.

VIAȚA LA ȚARĂ. Povestire pe scurt (1)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

I

La frumoasa curte boierească a lui conu Dinu Murguleț, sosi într-o după-amiază de vară Tănase Scatiu, mare proprietar, cu mama sa, coana Profira. Bătrâna îi reproșă boierului că, deși sunt de mai mulți ani vecini de moșie, nu i-a vizitat niciodată, deși așa cerea viața la țară. Apăru și Sofia Murguleț, soția boierului, și o pofti pe bătrână în casă.

În timp ce coana Profira povestea pe larg cum i se face ei rău și nici un tratament nu o ajută, intră Tincuța, fata boierilor. Salută cum învățase la pension, apoi încercă să iasă din odaie, căci nu-i putea suferi pe cei doi oaspeți. Auzise la ai ei că neamul Scatieștilor scobora dintr-o slugă, un vătaf îmbogățit al bunicului ei, și că era renumit pentru mojicie.