VIAȚA LA ȚARĂ. Povestire pe scurt (5)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

XIV

Într-una din zilele în care nu se dusese la Comănești, s-o vadă pe Sașa, Matei rătăci pe moșie, ajungând până la  o bostănărie. Omul care o păzea îi aduse un pepene mare. Pe când mânca, apăru chiar trăsura Sașei, cu stăpâna în ea.

Sașa coborâ și gustă și ea din pepene, apoi îl certă că nu venise pe la ea. Urma să lase o vreme viața la țară și să plece cu Mihai la Paris.

Pe Matei îl puse pe gânduri această noutate. Plecară împreună cu trăsura Sașei. Pe drum stătură de vorbă și Sașa dezvălui că are un ideal, dar nu voi să-i spună care este acela.

XV

Acasă, pe Sașa o așteptau Mihai și fetele cu vestea că a doua zi va trece prin satul lor procesiunea cu sfânta de la Agapia, ca să aducă ploaia. Tocmai pentru asta o așteptau pe Sașa primarul și popa Vasile Buză-tăiată. Cum masa era pusă și popa arunca priviri pofticioase, Mihai îl pofti să guste. Printre înghițituri de mâncare și băutură, popa spuse de ce era nevoie pentru a doua zi, apoi plecară. Sașa îi trimise lui Matei un bilet prin care îl rugă să vină și el și să-l anunțe și pe conu Dinu.

A doua zi de dimineață, procesiunea cu sfânta icoană sosi, icoana fiind purtată de doi preoți. Cei doi preoți din sat se apropiară și ei. Ceilalți îi luară de sus, temându-se că va trebui să împartă plata cu ei. Noroc că interveni conu Dinu și le spuse să înceapă slujba, că aveau să fie plătiți toți patru cum se cuvine. Matei îngenunche alături de Sașa. După slujbă, Sașa îi pofti pe preoți și pe călugărițe la masă. Unul dintre preoți o întrebă dacă Matei este boierul ei. Sașa se înroși, iar conu Dinu râse, înțelegând ce întrebase preotul.

XVI

După ce se împrăștiară toți pe la treburile lor, conu Dinu îi spuse lui Matei să îl aștepte spre seară, că are ceva de vorbit cu el. În așteptarea lui, Matei se tot gândi la Sașa și luă hotărârea să o ia în căsătorie. Cu toate acestea, îi era greu să renunțe la singurătatea în care trăise toată viața. Conu Dinu sosi și îi vorbi despre necazurile lui. Tănase Scatiu se obrăznicea tot mai mult cu el, fiindcă îi datora trei mii de galbeni și dobânzile. Nu voia să pună ipotecă pe moșie, fiindcă era zestrea Tincuței. Pe de altă parte, Scatiu îl tot presa să-i dea fata de nevastă.

Matei îi propuse să-i dea el bani ca să plătească datoria către Scatiu. Conu Dinu refuză, chiar și atunci când Matei îi spuse că banii fuseseră meniți să fie zestrea Tincuței, după voința mamei lui, coana Diamandula.

Fiindcă tot pomenise de voința răposatei, Matei îi spuse că vrea să mai împlinească una: să se căsătorească cu Sașa. Îl rugă pe conu Dinu să meargă să-i facă propunerea de căsătorie. Foarte bucuros, bătrânul acceptă.

* * *

Urmează Viața la țară (6)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !