VIAȚA LA ȚARĂ. Povestire pe scurt (1)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

I

La frumoasa curte boierească a lui conu Dinu Murguleț, sosi într-o după-amiază de vară Tănase Scatiu, mare proprietar, cu mama sa, coana Profira. Bătrâna îi reproșă boierului că, deși sunt de mai mulți ani vecini de moșie, nu i-a vizitat niciodată, deși așa cerea viața la țară. Apăru și Sofia Murguleț, soția boierului, și o pofti pe bătrână în casă.

În timp ce coana Profira povestea pe larg cum i se face ei rău și nici un tratament nu o ajută, intră Tincuța, fata boierilor. Salută cum învățase la pension, apoi încercă să iasă din odaie, căci nu-i putea suferi pe cei doi oaspeți. Auzise la ai ei că neamul Scatieștilor scobora dintr-o slugă, un vătaf îmbogățit al bunicului ei, și că era renumit pentru mojicie.

Coana Sofia o reținu, coana Profira o sărută pe fată, iar Tănase Scatiu o salută scurt, de parcă avea de-a face cu un bărbat. După ce Tinca ieși,  coana Profira aduse vorba despre măritiș. Conu Dinu înțelese unde bate baba, dar cum nu-i convenea, se făcu a nu pricepe.

În sfârșit, cei doi plecară. Conu Dinu strigă să se deschidă geamurile, să iasă afară mirosul de tutun lăsat de Tănase Scatiu. Furios, îi spuse soției sale că nu îi dă fata unui asemenea mojic.

II

După un timp intră în odaie Sașa. Tânăra îi spuse că îl cheamă coana Diamandula. Aceasta era sora mai mare a boierului. Ea zăcea de mult, bolnavă și o mai ținea în viață dorința de a-și vedea băiatul, pe Damian sau Matei - cum îi spuneau toți, întors din străinătate de la studii. Boierul îi spuse și Sașei de intențiile Scatieștilor în ceea ce o privea pe Tincuța, iar Sașa rămase încremenită.

În odaia coanei Diamandula stăteau pe lângă patul ei rude și prieteni. Bătrâna spuse că ea nu mai apucă să-și vadă feciorul, că se duce. Îl întrebă pe conu Dinu dacă i-a telegrafiat la Neapoli, unde se afla. Îi telegrafiase, iar el răspunsese că va pleca spre casă.

În odaia alăturată, Mihai, un tânăr de vreo douăzeci de ani, fratele mai mic al Sașei, o necăji pe Tincuța de-i dădură lacrimile. Sașa, care își crescuse frații ca o mamă, de-i și ziceau ”maman”, îl puse să-și ceară iertare și cei doi se împăcară.

Spre seară sosi vestea că a doua zi va sosi Matei. Puseră la cale cine merge la gară la Ciulnița și cu ce trăsuri.

III

A doua zi, la gară, îl așteptau pe Matei: Mihai, cu surorile lui mai mici și cu Tincuța, Elena, sora coanei Sofița, cu cei patru copii ai ei, coana Sofița, conul Dinu și subprefectul, precum și Tănase Scatiu. Numai Sașa rămăsese acasă, lângă coana Diamandula.

Odată coborât din tren, Matei sărută tot noianul de neamuri și prieteni. Urcă în trăsură cu conul Dinu și acesta îi reproșă că nu mai venise acasă de șapte ani. Matei spuse că a vrut să-și termine studiile cu totul și că acum nu va mai pleca de acasă. Boierul îl sfătui să rămână acolo, pe pământul lor și să și-l gospodărească singur, să nu îl arendeze.

În timp ce vorbeau, pe lângă trăsură trecu Tănase Scatiu, călare, făcând paradă cu talentele lui de călăreț. Conu Dinu îi spuse lui Matei că Tănase ar vrea să o ia pe Tincuța de soție. Matei n-ar fi obiectat nimic, dar văzând că bătrânul este nemulțumit, spuse și el că e cam bătrân pentru Tincuța. Bătrân și bădăran, adăugă boierul. Din vârful dealului se vedea agitația din curtea boierească și din curțile țăranilor. În viața la țară era vremea treierișului.

* * *

Sursa foto

Urmează Viața la țară (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !