roman de DUILIU ZAMFIRESCU
X
De când aflase că Natalia urma să vină în vizită la Stănești, Mihai Comăneșteanu se afla în război cu sufletul său. Se tot întreba dacă Anna știa ceva despre legătura lui cu Natalia, apoi își spunea că s-a apropiat prea mult de Anna, s-ar fi mutat la corturi cu ceilalți ofițeri, i-ar fi spus Annei, nici el nu știa ce să facă.
Intrând la Milescu într-o zi, Mihai deschise vorba și Milescu înțelese că ar cere-o pe Anna în căsătorie. Când îi spuse că i-o dă cu dragă inimă, Mihai îi ceru să nu spună încă nimic nimănui. Milescu înțelese că e vorba despre legătura lui cu Natalia și îi spuse că trebuie să aleagă. Lui Mihai îi părea că le iubește pe amândouă, dar când îl întrebă Milescu, îi spuse că Anna îi luase locul Nataliei în inima lui. Cu toate acestea, se temea că, atunci când o va revedea pe Natalia , sentimentele i se vor redeștepta.
Nehotărârea îl chinui pe Mihai până într-o seară când, întorși de la câmpul de instrucție, le găsiră acasă pe Natalia și pe Sașa. La masă, maiorul Șonțu, aflat și el acolo, primi vești importante. Se proclamase independența României, iar domnitorul (Carol I) urma să vină pe front să ia comanda trupelor. Toți se emoționară, iar Milescu luă din mâna maiorului ordinul de zi și îl citi cu glas tare. Când sfârși, Sașa plângea, Elena tremura, Mihai și Anna erau însuflețiți de imaginea războiului, numai Natalia îl privea pe Mihai cu gândurile duse la iubirea lor.
Bărbații trebuiau să plece imediat la datorie. Natalia găsi un prilej să-i vorbească lui Mihai, întrebându-l dacă o ia în căsătorie pe Anna. Cum vorbele femeii îl supărară, se duse lângă Sașa. De cealaltă parte a Sașei era Anna. Mihai îi spuse surorii sale că Anna o place foarte mult și fu foarte mulțumit când văzu că Sașa o mângâie pe Anna pe mână, apoi le apropie mâinile ca într-o binecuvântare.
XI
La miezul nopții, Natalia se trezi din somn. Odaia ei dădea în odaia Annei și Natalia voi să o vadă mai îndeaproape. Aprinse lumânarea și trecu în odaia fetei. Apropie lumânarea de chipul ei, dar o picătură de ceară fierbinte căzu pe brațul celei care dormea. Anna sări din pat, Natalia scăpă sfeșnicul și căzu pe jos, rănindu-se la o mână. Anna îi șterse cu milă sângele de pe mână, apoi o ajută să ajungă în odaia ei, în pat.
Natalia îi ceru Annei să uite această scenă și îi ură să fie fericită. Anna așteptă până când Natalia adormi, apoi se întoarse în odaia ei. A doua zi, fata se trezi târziu. Plecaseră Mihai și maiorul Șonțu, plecaseră Natalia și Sașa. Milescu o chemă în biroul lui și îi spuse că Mihai o ceruse în căsătorie. Anna spuse întâi că nu vrea să-l ia de bărbat, uimindu-l pe Milescu. Mai apoi adăugă că deocamdată nu spune nici da, nici nu, se va mai gândi.
XII
Marele duce Nicolae trecu o parte din armata rusă peste Dunăre și făcea pregătiri pentru a trece și restul. Cu această trecere, flancul stâng al armatei române rămânea descoperit. Milescu era la regimentul 8, Mihai Comăneșteanu, la regimentul 10.
Trimis la Zimnicea cu niște documente, Milescu spera să poată da o fugă până la Stănești, să le vadă pe Elena și pe Anna. Ghinionul său a fost să intre într-un birt în care era un banchet pentru ofițerii ruși. Prins în vârtejul băuturii, Milescu se trezi abia a doua zi de dimineață, când era prea târziu ca să meargă să-și vadă soția. Erau în război și trebuia să-și facă datoria.
* * *
Urmează În război (5)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !