JACK ȘI VREJUL DE FASOLE

basm de JOSEPH JACOBS

Într-un sat, departe de Londra, trăia o văduvă cu fiul ei, Jack. Cum mama îl cam răsfățase, Jack era cam repezit și cam nechibzuit în ceea ce făcea. Nu doar atât, dar el nu voia să muncească. Femeia vându încet-încet tot ceea ce se putea vinde din casă. Ajunseră la un moment dat să nu mai aibă decât o vacă. Ca să nu moară de foame, femeia îl trimise pe Jack să vândă vaca la târg.

Pe drum, Jack se întâlni cu un măcelar. Cum omul îl știa cam fără minte, îl momi să-i dea vaca pentru câteva boabe de fasole, e drept că frumos colorate.

Acasă, mama se înfurie când le văzu și îi dădu peste mână lui Jack. Boabele căzură pe pământ. A doua zi de dimineață, Jack descoperi că boabele încolțiseră. Vrejul de fasole crescuse uimitor de mult, ajungând până dincolo de nori. Lăstarii se așezaseră în așa fel încât parcă formau o scară. Jack urcă ore în șir până când ajunse în vârful vrejului. Acolo descoperi o pustietate cum nu mai văzuse vreodată.

Mergând prin acel ținut întâlni o zână care îi spuse povestea tristă a părinților lui. Tatăl lui Jack fusese un om bogat și bun la suflet. Pe vremea când Jack avea numai câteva luni, uriașul care trăia chiar în ținutul acela îl omorâse și îi luase toate bogățiile. Pe mama lui Jack o prinsese, împreună cu pruncul.  Nu îi dăduse drumul decât după ce femeia jurase că nu va spune nimic nimănui despre cele întâmplate.

Zâna îi mai spuse băiatului că ea era aceea care îl făcuse să ia fasolea de la măcelar. Tot ea făcuse să crească atât de înalt vrejul de fasole. Cu ajutorul ei, Jack și vrejul de fasole aveau să recapete bogățiile tatălui de la uriaș.

Jack își continuă drumul și ajunse la palatul uriașului. Acasă era numai soția uriașului, o femeie frumoasă și bună. Ea se îndură să-i dea de mâncare și să-l adăpostească pentru o noapte, deși îi era teamă că soțul ei, uriașul, îl va simți și îl va mânca.

Nevasta uriașului îl duse pe Jack în bucătărie și îi dădu să mănânce. La scurt timp se auzi o bătaie puternică în poartă. Sosise uriașul, iar femeia îl ascunse iute pe Jack în cuptor. Cum intră, uriașul spuse că îi miroase a carne de om. Ea îl potoli spunând că miros oamenii pe care îi ținea jos, într-o închisoare, ca să aibă o rezervă de hrană. Uriașul mâncă și bău cât putu de mult. După aceea îi fu adusă o găină, pe care o puse pe masă. De câte ori îi spunea să se ouă, găina făcea un ou de aur. După un timp, uriașul adormi, iar Jack înhăță găina și fugi iute să coboare pe vrejul de fasole. Îi dădu mamei sale găina, care avea să-i scoată din toate nevoile.

După câteva luni, Jack urcă din nou pe vrejul de fasole. Cu înfățișarea schimbată, se duse la soția uriașului și o convinse să-l găzduiască o noapte. Femeia îi dădu să mănânce și îl ascunse într-un dulap. Când veni uriașul, mâncă și bău, apoi ceru să i se aducă sacii cu aur și cu argint. Se desfătă mult timp cu priveliștea bogățiilor sale. Când uriașul adormi, Jack înșfăcă doi saci și fugi la vrejul de fasole.

Mai trecu o vreme și Jack era chinuit de dorința de a mai urca o dată la uriaș. Își schimbă iar înfățișarea și ajunse la palatul uriașului. Nevasta acestuia îl găzdui din nou, îi dădu să mănânce și îl ascunse într-un cazan de aramă. După cină, uriașul ceru să i se aducă harfa. O puse pe masă și îi porunci să cânte. Harfa începu să cânte de una singură, nespus de frumos. Când uriașul adormi, Jack înșfăcă harfa și fugi. Harfa își strigă stăpânul până îl trezi din somn.

Uriașul porni în urmărirea lui Jack și l-ar fi prins dacă nu ar fi avut picioarele înmuiate de băutură. Cum ajunse jos, Jack luă o secure și doborî vrejul de fasole. Uriașul, care tocmai începuse și el să coboare, se prăbuși în grădină și muri.

După aceste pățanii, Jack se schimbă mult, deveni vrednic și ascultător, iubitor și grijuliu cu mama lui.

Sursa foto

Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Jack și vrejul de fasole”

Citește și alte povestiri pe scurt după același autor:

• Childe Rowland
• Frumoasa în blăniță de pisică 
• Povestea lui Tom Degețel 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !