COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (19)

roman de Jules Verne

Capitolul XIX O învoială

Ayrton îi propuse lordului Glenarvan o învoială. Lordul să nu îl predea autorităților, ci să îl lase pe o insulă pustie din Pacific, iar el, la rândul lui, le va spune tot ce știe despre căpitanul Grant și vasul Britannia, cu toate că nu știa mare lucru. Lordul Glenarvan acceptă învoiala.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (18)

roman de Jules Verne

Capitolul XV Marile mijloace ale lui Paganel

La propunerea lui Paganel, evadații pregătiră pachetele cu alimente, armele și câteva rogojini, iar noaptea declanșară o erupție, dizlocând o stâncă de sub care ieșeau aburi cu mare presiune.Din locul unde fusese stânca țâșni o coloană de lavă incandescentă, care porni la vale, către maori. 

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (17)

roman de Jules Verne

Capitolul XII Funeraliile unui șef maor

Tabu-ul era interdicția de a se atinge de ceva sau de cineva, ca să nu stârnească mânia zeilor și era declarat de preoți. Majoritatea șefilor erau și preoți, așa cum era și Kai-Kumu. Ei foloseau tabu-ul în diferite scopuri. Dacă peștii din râu se împuținau, îi declarau tabu și nimeni nu mai avea voie să-i prindă. Dacă dorea să păstreze numai pentru el legăturile cu vreo corabie cu mărfuri, o declara tabu și nimeni nu mai avea voie să ia legătura cu cei de pe corabie.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (16)

roman de Jules Verne

Capitolul IX Treizeci de mile spre nord

Călătorii porniră la drum, spre nord, urmând să ajungă la confluența râului Waipa cu fluviul Waikato, pe unde trecea drumul către Auckland. Pe malul golfului Aotea, de unde începea călătoria lor prin Noua Zeelandă, observară foci și elefanți de mare, iar cel mai mic dintre copiii capitanului Grant strigă de uimire când observă că focile înghit pietre.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (15)

roman de Jules Verne

Capitolul V Mateloții improvizați

Căpitanul și echipajul lui Macquarie fugise peste noapte cu singura barcă existentă pe vas. John Mangles arătă că erau numai două posibilități: fie să despotmolească vasul și să ajungă cu el la Auckland, fie să construiască o plută și să ajungă pe țărm, urmând să meargă pe uscat până la Auckland. Paganel insistă imediat să despotmolească vasul, ca să evite mersul pe uscat.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (14)

roman de Jules Verne

Partea a III-a

Capitolul I Macquarie

Călătorii, dezamăgiți că rămăseseră fără Duncan, întristați la gândul că, probabil, marinarii rămași pe vas fuseseră uciși, hotărâră să se îmbarce pentru Melbourne, urmând ca de acolo să ia un vapor pentru Europa. Numai că din Eden nu pleca nici un vapor spre Melbourne.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (13)

roman de Jules Verne

Capitolul XIX O lovitură de teatru

În timpul nopții se dezlănțui o ploaie torențială. Dimineață, bărbații se duseră să ia boii și caii din pădure, unde îi legaseră seara. Nu îi găsiră decât după îndelungi căutări. Doi boi și trei cai erau morți, rămăseseră doar un bou și un cal, cel care avea trefla săpată în potcoave.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (12)

roman de Jules Verne

Capitolul XVI Maiorul susține că sunt maimuțe

Călătorii ajunseră în teritoriul Murray, un ținut izolat în care fuseseră împinși băștinașii de către coloniștii lacomi de noi și noi teritorii. Regiunea părea părăsită, până când zăriră o ființă mare și neagră ce părea o maimuță, urcând cu repeziciune într-un eucalipt. Când maiorul Mac Nabbs susținu că este o maimuță, Paganel le spuse că este un băștinaș australian și, într-adevăr, nu departe dădură peste o tabără de indigeni.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (11)

roman de Jules Verne

Capitolul XIII Premiul I la geografie

Călătorii porniră mai departe. Printre pâlcuri de copaci se aflau mici movilițe acoperite cu iarbă, morminte ale indigenilor. Paganel porni pe aleile dintre movilițe însoțit de Robert, cel mai mic dintre copiii capitanului Grant. Nu departe, dădură de un copil de vreo opt ani, un mic băștinaș care dormea la umbra unui copac. Pe spatele său era prins un bilet mare pe care îi era scris numele, Toliné, și faptul că era trimis prin poștă, în grija factorului poștal Jeffries Smith, la Echuca.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (10)

roman de Jules Verne

Capitolul IX Provincia Victoria

Caravana lui Glenarvan, pornită din provincia Adelaida, se îndreptă către orașul Aspley, aflat în provincia Victoria, nu departe de hotarul ei vestic. Călătorii străbătură, timp de două zile, o mare întindere de pământuri sterpe, apoi câmpii acoperite cu ierburi, urmând o regiune plină de țânțari - Câmpia țânțarilor, coline de pământ roșu și, în sfârșit, o regiune împădurită.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (9)

roman de Jules Verne

Capitolul V Mânia Oceanului Indian

După câteva zile, vântul scăzu până când se opri cu totul. Toți, dar mai ales copiii căpitanului Grant erau îngrijorați de aceasta piedică în calea călătoriei lor. Mai mult, căpitanul John Mangles văzu semnele furtunii ce se apropia. El puse marinarii la treabă și asigură vasul împotriva uraganului. Acesta începu noaptea și Duncan rezistă bine, până când suferi o avarie la elice. John Mangles recurse atunci la vele.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (8)

roman de Jules Verne

Partea a II-a

Capitolul I Întoarcerea la bord

Reîntors la bord, lordul Glenarvan povesti soției, lui Mary Grant și lui John Mangles întâmplările prin care trecuseră, apoi despre comportarea excelentă a celui mai mic dintre copiii căpitanului Grant și, în sfârșit despre noua interpretare a documentului, datorată lui Jacques Paganel.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (7)

roman de Jules Verne

Capitolul XXIII Viață de pasăre

Copacul ombú, în care se refugiaseră călătorii, era un copac cu rădăcini groase, trunchi puternic și ramuri groase, larg răsfirate, asemănător unui nuc. Cel mai mic dintre copiii capitanului Grant se și cățără până în vârf, împreună cu Wilson, deși coroana copacului era deasă și înțesată de liane. Copacul era singurul loc uscat pe întinderea uriașă de ape.  În depărtare, dispăreau în zare Thalcave și Thauka.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (6)

roman de Jules Verne

Capitolul XIX Lupii roșii

Lordul Glenarvan, Thalcave și Robert, cel mai mic dintre copiii capitanului Grant, se culcară într-un adăpost rudimentar, pe niște straturi  de ierburi uscate. Nu dormeau de prea multă vreme, când Thalcave se trezi, simțind o prezență amenințătoare undeva în câmpie. Și Thauka era agitat. În scurt timp se auziră sute de urlete înspăimântătoare. Spre ei se îndreptau sute de lupi roșii din pampas, aguaras - lupi ce trăiau în regiunile mlăștinoase și vânau animalele în apă.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (5)

roman de Jules Verne

Capitolul XV. Spaniola lui Jaques Paganel

După ce călătorii îl mângâiară cu toții pe cel mai mic dintre copiii căpitanului Grant, se uitară și după salvatorul lui. Condorul fusese doborât de un patagonez înalt și voinic, îmbrăcat și vopsit pe față după obiceiul patagonezilor. Își exprimară cum putură recunoștința, iar el răspunse cu câteva cuvinte în limba spaniolă.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (4)

roman de Jules Verne

Capitolul XI. Străbătând Chile

Lordul Glenarvan angajă un catapaz (catârgiu-șef), care urma ca, împreună cu doi peoni (argați băștinași), un băiat și zece catâri, să-i ajute să traverseze Anzii Cordilieri. Nouă catâri duceau călătorii și bagajele. În fruntea lor mergea întotdeauna mandrina, o iapă mică cu clopoței, pe care o mâna băiatul.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (3)

roman de Jules Verne

Capitolul VII. De unde vine și unde se duce Jaques Paganel

Jaques Paganel era un nume cunoscut lordului Glenarvan, ca unul dintre cei mai vestiți savanți din Franța. Din cele spuse de el reieși că trebuia să se îmbarce pe vasul Scoția și să ajungă în India. Sosind pe întuneric la Glasgow și nefiind nimeni la bord, căci toți erau la biserică în seara aceea, se îmbarcase din greșeală pe Duncan. Se culcase imediat în cabina nr. 6, căci avea reținută chiar această cabină, dar pe Scoția, nu pe Duncan.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (2)

roman de Jules Verne

Capitolul IV. O propunere a lady-ei Glenarvan 

Mary Grant, cea mai mare dintre copiii capitanului Grant, povesti despre viața lor. Mama lor murise la nașterea fratelui ei, Robert. Căpitanul Harry Grant era nevoit să plece în lungi călătorii, lăsând cei doi copii în grija unei bătrâne verișoare.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (1)

roman de Jules Verne

Partea I

Capitolul I. Balance-fish

Într-o zi de vară a anului 1864, iahtul Duncan se întorcea dintr-o călătorie de probă și se îndrepta spre Glasgow. La bord se aflau lordul Glenarvan, proprietarul vasului, lady Helena, soția lui, maiorul Mac Nabbs, unul dintre verii săi. Căpitanul vasului se numea John Mangles.

Apăru un pește uriaș, care fu identificat drept un ”balance-fish” un rechin-ciocan. Îl vânară și îi despicară burta, știind că adesea se găsesc acolo lucruri ciudate. În burta acestui rechin-ciocan găsiră o sticlă. Era o sticlă cu pereții foarte groși, rezistenți. Lordul Glenarvan o recunoscu a fi o sticlă din pivnițele Cliquot. Rezistența ei crescuse și datorită stratului de substanțe minerale care se depuseseră pe ea.

INSULA MISTERIOASĂ. Povestire pe scurt (12)

roman de JULES VERNE

Partea a II-a

Capitolul XV

Cei trei îl aduc pe naufragiatul sălbăticit pe insula Lincoln. Inginerul crede că se sălbăticise cu scurt timp înainte, că doar scrisese mesajul. Reporterul înclină să creadă că îl scrisese altcineva, vreun tovarăș de-al său, care apoi murise. Cyrus Smith ripostează că, atunci, în mesaj s-ar fi pomenit de doi naufragiați, nu de unul singur. Când ajunge față în față cu naufragiatul, inginerul observă în ochii acestuia o licărire de inteligență și speră că îl vor readuce la normal.