INSULA MISTERIOASĂ. Povestire pe scurt (11)

roman de JULES VERNE

Partea a II-a

Capitolul XII

Vânătorii se întorc cu o mulțime de vânat, rațe sălbatice și becaține. Ajutat de Gedeon Spilett, Nab începe să le transforme în conserve.

Pencroff, ajutat de Harbert, termină pânzele și parâmele ambarcațiunii. Cyrus Smith fabrică scripeții necesari, iar Pencroff face chiar și un drapel național, pe care îl arborează deocamdată la o fereastră.

Coloniștii duc o viață liniștită, așteptând să treacă iarna. Într-o zi, însă, Gedeon Spillet uită să ridice podețul de pe plajă. Chiar în noaptea aceea are loc un atac masiv al vulpilor, care ar fi făcut prăpăd în curtea păsărilor și pe ogorul de grâu. Oamenii luptă toată noaptea cu vulpile, ei cu armele, Top cu colții  și Jup cu o bâtă. Dimineață, vulpile se retrag tot pe podeț, pe care Nab îl ridică imediat în urma lor. Pe plajă zăceau vreo cincizeci de vulpi moarte, dar și Jup, foarte grav rănit.

Jup zace vreo zece zile, îngrijit de toți coloniștii. Când își revine, se pune pe mâncat, iar într-o zi Nab îl găsește trăgând din pipa lui Pencroff.

Venind sfârșitul iernii, Pencroff isprăvește vasul cu totul. Ceilalți repară și reamenajează adăposturile animalelor și explorează zone ale pădurii nevizitate până atunci.

Vasul lui Pencroff, numit acum de tovarășii săi căpitanul Pencroff, primește și el un nume, Bonadventure. Este lansat pe mare și se comportă perfect. Se îmbarcă cu toții și dau un ocol insulei. Pencrof insistă să fie lăsat ca să viziteze insula Tabor, dar Cyrus Smith se opune. Pe drumul de întoarcere găsesc însă o sticlă ce conținea un mesaj. Era mesajul unui naufragiat care se afla chiar pe insula Tabor.

Capitolul XIII

Cyrus Smith nu se mai opune acum călătoriei lui Pencroff. Marinarul pornește la bordul vasului Bonadventura, împreună cu Harbert și Gedeon Spilett, spre insula Tabor. Călătoria decurge foarte bine și navigatorii ajung după două zile și două nopți.

Pe insula Tabor, călătorii urcă în vârful unei coline, pentru a putea să observe insula de jur împrejur. Era o insulă mică, de formă ovală, acoperită de vegetație și străbătută de-a curmezișul de un pârâu.

Exploratorii coboară de pe colină și pornesc să dea ocolul insuliței. Trec pe lângă animale, care fug din calea lor, dovadă că mai întâlniseră oameni. În pădure văd capre și porci de rasă europeană, o altă dovadă că fuseseră oameni pe insulă. Găsesc și cărări bătătorite, și trunchiuri de copaci tăiate însă de multă vreme. În niște poieni găsesc dovezi că acolo fuseseră plantate legume, dar tot într-o perioadă îndepărtată. În sfârșit, la căderea nopții călătorii descoperă o casă, intră în ea, dar nu era nimeni acolo

Capitolul XIV

Exploratorii găsesc în casă lucruri mucegăite, vase și unelte ruginite, două puști de vânătoare, un butoiaș cu praf de pușcă și unul cu alice, toate acoperite cu un strat gros de praf. Pencroff consideră că naufragiatul nu părăsise insula, căci și-ar fi luat armele cu el. Crede că, mai degrabă, murise.

A doua zi, exploratorii cercetează împrejurimile casei. Ceea ce văd îi face să creadă că un vas naufragiase și un om din echipaj se salvase. El folosise scânduri provenite de la vas pentru a-și construi adăpostul. Pe o scândură chiar se vedea o inscripție pe care Pencroff o descifează ca ”Britannia”.

Călătorii se întorc la vasul lor. Prânzesc acolo, apoi se sfătuiesc ce sa facă mai departe. Hotărăsc să se întoarcă la casă pentru a lua armele, muniția și uneltele, să prindă o pereche de porci și să strângă semințele legumelor descoperite în pădure.

Harbert pleacă după semințe, iar Pencroff și Gedeon Spilett se duc să prindă porci.  Nu trece multă vreme și cei doi aud țipetele disperate ale lui Harbert, însoțite de răgete înfiorătoare. Se duc repede într-acolo și îl văd pe tânăr doborât la pământ de o ființă ce părea a fi o maimuță uriașă. Se reped, îl eliberează pe Harbert și leagă bine maimuța.

Spre surprinderea lor, Harbert le spune că nu este o maimuță. Privesc mai bine și văd că era un om. Un om sălbatic. Era naufragiatul, care se sălbăticise în singurătate. Nu mai știa să vorbească și probaibil uitase să folosească armele și uneltele.

Exploratorii hotărăsc să îl ia cu ei pe insula Lincoln. Îi dezleagă picioarele și pleacă spre Bonadventure. Aici mănâncă, dar sălbaticului nu îi place carnea friptă și preferă să devoreze carnea unei rațe abia vânate. Pornesc spre insula Lincoln și prima zi de călătorie decurge liniștit. A doua zi vântul începe să sufle tare și marea este din ce în ce mai agitată. Valurile se revarsă peste corabie și prizonierul acționează rapid pentru a elimina apa de pe punte, spre uimirea celorlalți.

În noaptea următoare, călătorii au norocul să zărească un foc, care îi călăuzește spre insula Lincoln.

* * * 

Urmează Insula misterioasă (12)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!