ADAM ȘI EVA. Povestire pe scurt (7)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Adam și Eva (6)

II. ISIT

6

Timp de șase ani se chinui Unamonu din dragoste pentru Isit. Se ducea din când în când la Nu-Ptah, orașul faraonului, dar nu reuși niciodată să o vadă pe Isit. Se mângâie puțin când află despre ea că își pierduse veselia, era mereu gânditoare și mohorâtă.

CIULEANDRA. Povestire pe scurt (4)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Ciuleandra (3)

XII

Puiu se întinde pe pat și rămâne așa multă vreme. Obosit de ședere, se scoală apoi și privește pe fereastră, ore în șir. Începe să ningă. Își amintește că, în urmă cu două săptămâni, fusese la Sinaia, la un concurs de schi. Voise să meargă și Madeleine, dar el preferase să meargă cu una dintre iubitele lui.

CITATE FAVORITE (38) Înțelepții lumii despre Pace și Război

Irene - zeița păcii

• Nimeni nu este atât de fără minte încât să prefere războiul în locul păcii; căci în timp de pace copiii îi îngroapă pe părinți, iar în timp de război părinții pe copii. Herodot
• Dulce este cuvântul pace și ea însăși este binefăcătoare; însă este o mare deosebire între pace și robie: pacea este libertatea netulburată, robia este cea mai mare nenorocire, care trebuie să fie respinsă nu numai prin război, dar chiar și prin moarte. Cicero
• Pacea este prielnică: înlăuntrul păcii s-a născut iubirea. Ovidius

APUS DE SOARE. Povestire pe scurt (1)

dramă istorică de BARBU DELAVRANCEA

Actul I

Într-o zi de toamnă, în  castelul din Suceava lucrează o seamă de jupânese, fete ale unor boieri ai lui Ștefan cel Mare. Unele torc, altele țes la gherghef, Oana rupe lungi fâșii din cămășile de in ale Doamnei Maria, soția domnitorului, pregătindu-le să le înălbească. În timp ce lucrează vorbesc despre războaiele lui Ștefan, despre multele bătălii în care a ieșit învingător.

Sosind Ștefan și Doamna Maria, se lasă tăcere. Domnitorul are câte o vorbă bună pentru fiecare, dar mai ales pentru Oana, fiica lui, dar nu și a doamnei Maria.

COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (15)

roman de Jules Verne

Capitolul V Mateloții improvizați

Căpitanul și echipajul lui Macquarie fugise peste noapte cu singura barcă existentă pe vas. John Mangles arătă că erau numai două posibilități: fie să despotmolească vasul și să ajungă cu el la Auckland, fie să construiască o plută și să ajungă pe țărm, urmând să meargă pe uscat până la Auckland. Paganel insistă imediat să despotmolească vasul, ca să evite mersul pe uscat.

ÎMPĂCARE. Povestire pe scurt

povestire de ION AGÂRBICEANU

George Florea, om bătrân, dar în putere, era supărat pe fiul lui, Ion, și nici nu voia să audă de împăcare. De când îl căsătorise pe Ion și până acum, când fiul său avea cinci copii, nu-i dăduse de bunăvoie nici un petec de pământ, deși avea de unde. Bătrânul nu era zgârcit, dar voia să-l știe pe Ion la cheremul lui, nu suferea să-l vadă de sine stătător.

Trebuise ca Ion să-l dea în judecată pe tatăl său de mai multe ori, ca să capete pământul ce îi hrănea copiii.

ÎN TREN. Povestire pe scurt.

povestire de ION AGÂRBICEANU.

În lungul tren cu vagoane devastate de război, ale căror ferestre sunt înlocuite cu scânduri, este o înghesuială nemaipomenită. Călătorii, cei mai mulți soldați demobilizați, sunt înghesuiți în vagoane, pe coridoare, pe scări, pe acoperișuri. Totuși, noi valuri de călători încearcă să se urce în tren. De peste tot li se strigă că nu mai este loc.

DARUL LUI MOȘ MIRON. Povestire pe scurt

povestire de ION AGÂRBICEANU

În vara anului 1916, moș Miron era mereu pe la gară. Intra în vorbă cu soldații veniți de pe câmpul de luptă, dornic să știe dacă au intrat și românii în război.

În anul ce a urmat, mâncarea s-a scumpit rău de tot și moș Miron a rămas fără nici un ban. A văzut că mulți oameni bătrâni se duceau la primărie și se întorceau acasă cu bani.

CALUL. Povestire pe scurt

povestire de EMIL GÂRLEANU

Când era mânz, calul a trăit pe lângă mama lui, în câmpiile Ungariei. Mama lui era o iapă oarbă, care făcuse cei mai frumoși mânji din herghelie.

Nici nu apucă să se deprindă bine cu goana în largul pustietăților, că a fost prins de o ființă care a sărit în spinarea lui. A înțeles că e în pericol să-și piardă libertatea, dar degeaba a fugit nebunește, ființa aceea care îi pusese frâu era tot în spinarea lui. A înțeles că este învins și a pornit să-și poarte stăpânul.

WINNETOU. Povestire pe scurt (12)

roman de KARL MAY

9. Peste graniță 

Old Shatterhand și Old Death, fierarul și fiul său, precum și negrul Sam, omul de încredere al lui señor Cortesio, plecați de o săptămână din La Grange, călăresc prin prerie, spre sud-vest. Îi opresc deodată șase soldați de la fortul Inge. Sergentul le spune că apașii și comanșii se află în război. 

ȚIGANIADA sau TABĂRA ȚIGANILOR (5)

epopee de ION BUDAI-DELEANU

Cântecul X  (Capitolul 10)

Îndemnați de îndelungata leneveală, de mâncare și băutură, țiganii pălăvrăgeau fără oprire, ce orânduire să fie în țară. Unii ziceau să nu fie nici o rânduială, alții că să fie toți egali. Unii voiau să aibă voievod și boieri, ca toată lumea, alții cereau să nu mai existe biruri și nici să nu mai muncească nimeni.

Cum nu cădeau niciodată la învoială, sfaturile țigănești se sfârșeau mereu cu bătaie. De aceea, cei mai bătrâni hotărâră ca fiecare ceată să numească un om mai mintos, care să participe la sfat. Se adunară delegații cetelor și începură sfatul.

ÎN VREME DE RĂZBOI (1)

nuvelă de ION LUCA CARAGIALE

I

În pădurea Dobrenilor fusese prinsă, în sfârșit, ceata de tâlhari care jefuia pe acolo de vreo doi ani.

În ultimul timp îl călcaseră pe popa Iancu din Podeni. L-au legat fedeleș și i-au luat banii. De mirare că nu i-au luat calul și cele două iepe de prăsilă, animale scumpe, costau o avere. După vreo două săptămâni l-au călcat pe arendașul din Dărmănești, pe care l-au și omorât. După asta, însă i-au prins pe toți.