roman de Jules Verne
Partea a III-a
Capitolul I Macquarie
Călătorii, dezamăgiți că rămăseseră fără Duncan, întristați la gândul că, probabil, marinarii rămași pe vas fuseseră uciși, hotărâră să se îmbarce pentru Melbourne, urmând ca de acolo să ia un vapor pentru Europa. Numai că din Eden nu pleca nici un vapor spre Melbourne.
Pleca, însă, un vas spre Auckland, în Noua Zeelandă, de unde ar fi putut să plece spre Europa. Glenarvan, Mac Nabbs, Paganel și John Mangles îl luară cu el și pe cel mai mic dintre copiii capitanului Grant și merseră pe vasul Macquarie. Căpitanul, un om grosolan, cu o figură respingătoare, acceptă să îi ia, iar ei plătiră cât ceruse.
Înainte de plecare, lordul Glenarvan și John Mangles merseră totuși până pe coastă, spre a căuta urmele naufragiului Britanniei. Firește, nu le găsiră, fiindcă nu acolo naufragiase vasul. Găsiră, în schimb, urme ale ocnașilor care răpiseră vasul Duncan. Făcură o declarație la poliție despre aceștia, apoi reveniră la hotel. Seara, Paganel se purtă ciudat, iar John Mangles îi smulse declarația că este în același timp și bucuros și desperat că merg în Noua Zeelandă, fără a spune și din ce motive.
Capitolul II Trecutul țării spre care se îndreptau călătorii
A doua zi, către prânz, porniră cu Macquarie spre Noua Zeelandă. Vasul era greoi, iar căpitanul și echipajul erau nepricepuți, așa că John Mangles era tot timpul cu ochii pe ei. Nu prea putea să intervină, însă, fiindcă asta îl supăra rău pe căpitan.
Paganel, căzut pe gânduri, își trecea prin minte exploratorii Noii Zeelande și soarta groaznică a multora dintre ei. Cele două insule care formau Noua Zeelandă fuseseră descoperite în anul 1642 de navigatorul olandez Abel Tasman. Maorii, indigenii se dovediră violenți și cruzi și uciseră o parte din echipajul olandezului, care părăsi aceste locuri. Abia după un secol reveniră exploratorii pe aceste meleaguri: Surville, Cook, Vancouver, Dumont d'Urville și alții, care se izbiră toți de viclenia, violența și canibalismul indigenilor.
În mintea lui Paganel erau și niște legături între document și Noua Zeelandă, dar îl încurca mult cuvântul continent, care nu se putea folosi în nici un caz în legătură cu Noua Zeelandă.
Capitolul III Masacrele din Noua Zeelandă
După patru zile, Macquarie nu străbătuse nici două treimi din drum, atât de prost era condus de căpitanul și echipajul atât de prieteni cu băutura. John Mangles era hotărât să preia conducerea vasului, dacă le-ar fi fost puse viețile în pericol, numai că pe vas nu existau hărți, iar în apropierea coastei erau numeroase stânci și recife de corali. Dacă vasul s-ar fi izbit de stâncile submarine, ar fi trebuit să călătorească pe uscat, ceea ce era și mai periculos, după cum le spuse Paganel.
Geograful nu le spuse nimic tovarășilor lui, dar nu putu să nu se gândească la cazul căpitanilor Marion și Crozet. Căpitanul Marion, având nevoie de reparații la nava sa, coborâse cu oamenii lui pe țărm. Băștinașii se purtaseră, aparent, foarte frumos, ca să le câștige încrederea. Când europenii, păcăliți, nu își mai luaseră măsuri de siguranță, maorii îi omorâseră și îi mâncaseră pe toți, cu excepția unuia singur. Acesta, rănit grav, avusese puterea să se ascundă, apoi să se arunce în mare, de unde fusese pescuit de oamenii lui Crozet.
Capitolul IV Stâncile submarine
După șase zile de la plecare, țărmul Auckland-ului tot nu se zărea. Marea era agitată, iar vasul, lăsat în voia lui de căpitan și de echipaj, înainta cu greu.
Noaptea, zgomotul valurilor și apoi sonda vestiră că vasul se află deasupra stâncilor submarine, aproape de țărm. Deși John Mangles preluă comanda, un val violent aruncă vasul pe stânci. Hotărâră să treacă pe uscat, a doua zi dimineață, folosind singura barcă de pe vas.
Dimineață, John Mangles urcă pe punte și zări pământul, nu prea departe.Veniră și ceilalți. Dorind să plece către țărm, îi căutară pe căpitanul lui Macquarie și pe marinarii lui. Dispăruseră. Mai grav, odată cu ei dispăruse și barca.
* * *
Urmează Copiii căpitanului Grant (15)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Nu se gaseste si continuarea
RăspundețiȘtergereMulțumesc foarte mult pentru semnalare! Am rezolvat, se poate citi până la sfârșit.
Ștergere