COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (1)

roman de Jules Verne

Partea I

Capitolul I. Balance-fish

Într-o zi de vară a anului 1864, iahtul Duncan se întorcea dintr-o călătorie de probă și se îndrepta spre Glasgow. La bord se aflau lordul Glenarvan, proprietarul vasului, lady Helena, soția lui, maiorul Mac Nabbs, unul dintre verii săi. Căpitanul vasului se numea John Mangles.

Apăru un pește uriaș, care fu identificat drept un ”balance-fish” un rechin-ciocan. Îl vânară și îi despicară burta, știind că adesea se găsesc acolo lucruri ciudate. În burta acestui rechin-ciocan găsiră o sticlă. Era o sticlă cu pereții foarte groși, rezistenți. Lordul Glenarvan o recunoscu a fi o sticlă din pivnițele Cliquot. Rezistența ei crescuse și datorită stratului de substanțe minerale care se depuseseră pe ea.

Îndepărtară încet stratul de piatră de la suprafața sticlei. Dopul fusese în parte mâncat de apa mării. În interior se vedeau niște hârtii. Sparseră gâtul sticlei și lordul Glenarvan scoase cu multă grijă hârtiile.

Capitolul II. Cele trei documente

Hârtiile erau pe jumătate distruse de apa mării. Lordul Glenarvan le dezlipi cu grijă și le privi cu atenție. Erau trei documente, de fapt același document, scris pe trei foi de hârtie, în limbi diferite: engleză, germană și franceză. În toate textul era incomplet, dar, firește nu lipseau aceleași cuvinte.

Studiară cu grijă cele trei documente, notară cuvintele recunoscute, le traduseră în limba franceză, căci în documentul francez se păstraseră cele mai multe informații, apoi le puseră cap la cap. Obținură un text care spunea că, la 7 iunie 1862, vasul Britannia din Glasgow se scufundase pe lângă coastele Patagoniei. Erau notate și niște cifre, latitudinea locului în care avusese loc naufragiul. Cei care arucaseră sticla în apă fuseseră căpitanul Grant și doi marinari, care se temeau că vor ajunge prizonieri la cruzii indieni.

Ajunși pe țărm, lady Helena fu condusă acasă, la Malcolm Castle, de maiorul Mac Nabbs. Lordul Glenarvan porni spre Londra, să ducă documentul la Amiralitate, spre a determina căutarea naufragiaților. Înainte de plecare, anunță presa că deține informații despre soarta vasului Britannia.

Capitolul III. Malcolm-Castle

Castelul din Malcolm era unul dintre cele mai frumoase castele din Scoția. Lordul Glenarvan era cunoscut drept unul dintre cei mai buni șefi de clan, care își folosea o mare parte din avere pentru a-și ajuta supușii. De aceea, aceștia îi erau foarte devotați.

Lordul Glenarvan, în vârstă de treizeci și doi de ani, se căsătorise abia de trei luni cu Helena, o tânără de douăzeci și doi de ani, frumoasă și îndrăgostită de soțul ei. Era fiica unui mare călător și, de aceea, lordul comandase construirea vasului Duncan.

Trecură trei zile de așteptare, în care lordul trimisese vești nu prea bune despre atitudinea celor de la Amiralitate. În seara celei de-a treia zi, lady Helena primi o vizită surprinzătoare. O fată de șaisprezece ani și un băiat de doisprezece, copiii căpitanului Grant. Miss Grant îi spuse că văzuse într-un ziar anunțul lordului Glenarvan. Lady Helena îi povesti cum găsiseră sticla, cum reconstituiseră documentul. Îi spuse și că soțul ei îl dusese la Amiralitate, în speranța că va declanșa căutarea naufragiaților. Îi pofti apoi pe copiii căpitanului Grant să locuiască la castel și să aștepte împreună reîntoarcerea lordului Glenarvan.

* * * 

Sursa foto

Urmează Copiii căpitanului Grant (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !