roman de Jules Verne
Capitolul VII. De unde vine și unde se duce Jaques Paganel
Jaques Paganel era un nume cunoscut lordului Glenarvan, ca unul dintre cei mai vestiți savanți din Franța. Din cele spuse de el reieși că trebuia să se îmbarce pe vasul Scoția și să ajungă în India. Sosind pe întuneric la Glasgow și nefiind nimeni la bord, căci toți erau la biserică în seara aceea, se îmbarcase din greșeală pe Duncan. Se culcase imediat în cabina nr. 6, căci avea reținută chiar această cabină, dar pe Scoția, nu pe Duncan.
Paganel, aflând că vasul Duncan este un vas particular, încercă să îi convingă să meargă cu el în India, unde erau multe frumuseți de văzut. Când află că scopul călătoriei era să-i ajute pe copiii capitanului Grant să-și regăsească tatăl, renunță la acest gând și hotărî să debarce la Madera, deși lady Glenarvan îl poftise să li se alăture.
Capitolul VIII. Încă un om de ispravă la bordul Duncan-ului
Ajunseră la Madera, al cărei renume fusese făcut de podgoriile și de vinul său. Paganel nu voi să coboare, pretextând că producția de vin scăzuse dureros în ultimele decenii. Hotărî să coboare în insulele Canare, dar când ajunseră acolo se răzgândi fiindcă vârful Tenerife i se păru prea mic, și fusese deja explorat în amănunt de Humboldt.
Următorul loc ales pentru debarcare de Paganel erau insulele Capului Verde. Acolo, însă, socoti că nu mai are nimic de descoperit, fiindcă alții descoperiseră deja totul. Până la urmă, Paganel își dădu pe față gândul de a merge și el cu ceilalți în căutarea căpitanului Grant. Firește, toți primiră cu mare bucurie această schimbare.
Capitolul IX. Strâmtoarea Magellan
Porniră mai departe bucuroși și plini de încredere că vor izbuti. Căpitanul John Mangles s-ar fi bucurat în mod special, căci dorea mult să o vadă fericită pe Mary Grant, pentru care nutrea sentimente deosebite.
Plin de elan, Paganel studia toată ziua hărțile, până când găsi niște cărți spaniolești. Nimeni nu știa limba spaniolă, așa că începu s-o învețe el, ca să se poată descurca pe țărmul chilian. Cum vasul se apropia de strâmtoarea Magellan, el le ținu celorlalți o scurtă și interesantă prelegere despre descoperirea Americii și descoperirea acestei strâmtori, care permite trecerea vaselor din Oceanul Atlantic în Oceanul Pacific.
Duncan pătrunse în strâmtoarea Magellan și înaintă de-a lungul coastelor Patagoniei, între Chile și Țara de foc. După treizeci și șase de ore de când întrase în strâmtoarea Magellan, vasul naviga în apele Oceanului Pacific.
Capitolul X. Paralela 37
Debarcară, în sfârșit, în portul chilian Talcahuano. Oricâte cercetări făcură, nimeni nu auzise de vasul Britannia, nu exista nici o urmă a acestuia pe țărmul chilian.
Lui Paganel îi veni ideea că, probabil, căpitanul Grant fusese dus cu marinarii săi în interiorul continentului și aruncase sticla cu mesajul în vreun râu care o adusese în apele oceanului. În mesaj fusese indicată paralela 37, așa că propuse o expediție de-a lungul paralelei. Expediția urma să traverseze continentul sud-american de la coasta Pacificului la coasta Atlanticului, urmând această paralelă.
Toți fură de acord, așa că se formă grupul care avea să facă această călătorie: lordul Glenarvan, maiorul Mac Nabbs, Paganel, Robert Grant și trei marinari: secundul Tom Austin, Wilson și Mulrady. Ceilalți aveau să vină pe calea apei până la coasta Argentinei, în Atlantic, cu vasul condus de John Mangles, urmând să se întâlnească acolo cu cei plecați în expediție. Copiii căpitanului Grant se despărțiră cu sufletele pline de speranță că își vor regăsi tatăl.
* * *
Urmează Copiii căpitanului Grant (4)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !