COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (11)

roman de Jules Verne

Capitolul XIII Premiul I la geografie

Călătorii porniră mai departe. Printre pâlcuri de copaci se aflau mici movilițe acoperite cu iarbă, morminte ale indigenilor. Paganel porni pe aleile dintre movilițe însoțit de Robert, cel mai mic dintre copiii capitanului Grant. Nu departe, dădură de un copil de vreo opt ani, un mic băștinaș care dormea la umbra unui copac. Pe spatele său era prins un bilet mare pe care îi era scris numele, Toliné, și faptul că era trimis prin poștă, în grija factorului poștal Jeffries Smith, la Echuca.

Când se trezi copilul, care vorbea limba engleză, îi lămuri pe deplin. Era crescut la Melbourne de o misiune metodistă. Acum călătorea către tribul său și către familia sa, pe care nu îi mai văzuse de cinci ani. Dorea să revină la Melbourne și să devină și el misionar, pentru a-și smulge frații din mizerie și neștiință.

Lady Helena îl întrebă ce învață la școală. Printre altele, Toliné menționă și geografia, iar Paganel voi să afle cam ce a învățat băiatul la această disciplină. Mare le fu uimirea când aflară că și Oceania și Asia, și Africa, ba chiar și Europa, erau protectorate britanice. Ca să-i scoată aceste învățături greșite din minte, lordul Glenarvan îi dărui băiatului un mic manual de geografie. Din păcate, a doua zi dimineață nu mai era nici urmă de Toliné, lângă lady Helena se afla un buchet de flori, iar în buzunarul lui Paganel, micul manual de geografie.

Capitolul XIV Minele din muntele Alexandru

În urmă cu vreo cincizeci de ani, în munții Australiei se găsise aur. Căutătorii de aur din toată lumea s-au îndreptat spre îndepărtatul continent și solul s-a dovedit a fi foarte bogat. Pe muntele Alexandru aurul se putea exploata în condiții optime și paralela 37° conduse caravana lui Glenarvan chiar către această regiune. Aurul nu era însă singura bogăție a solului australian. Alături de acesta se găseau aici topaze albe, granate, rubine, safire, diamante. (Azi se știe și că 97 % din superbele opale din lume provin din Australia).

Poposind la un han, Paganel spori din nou cunoștințele prietenilor săi, povestindu-le despre modul în care se făcea extragerea aurului. Mulți căutători munceau din greu folosind unelte primitive. Puțini de tot aveau norocul să dea peste câte un bulgăre mare de aur.

Capitol XV Australian and New Zealand Gazette 

Călătorii merseră mai departe și ajunseră la o întinsă pădure de eucalipți. Trunchiurile copacilor erau înalte, drepte și golașe, terminate cu o coroană aflată la mare înălțime, prin care razele soarelui străbăteau cu mare ușurință, căci frunzele erau așezate pe muchie. Totuși, atmosfera era plăcută, iar liniștea era tulburată doar rar de câte un stol de papagali în zbor.

După două zile de mers, caravana ieși din pădure și se apropie de orașul Seymour. Seara intrară în oraș și poposiră la un hotel. Aici, maiorul găsi un număr al ziarului Australian and New Zealand Gazette, din care aflară că autorii catastrofei de la Camden Bridge erau niște ocnași evadați de la penitenciarul din Perth. Banda număra douăzeci și nouă de membri și era condusă de un răufăcător sosit în Australia de câteva luni, Ben Joyce, pe care justiția nu reușise să pună mâna niciodată.

Deși erau îngrijorați pentru soarta celor două femei, hotărâră să își continue drumul. Ayrton îi sugeră lordului Glenarvan să trimită ordin vasului Duncan să se apropie de coastă, dar lordul prefera să mai aștepte, să vadă ce se va mai întâmpla mai departe, iar Ayrton nu mai insistă.

* * * 

Urmează Copiii căpitanului Grant (12)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !