roman de Jules Verne
Capitolul XIX Lupii roșii
Lordul Glenarvan, Thalcave și Robert, cel mai mic dintre copiii capitanului Grant, se culcară într-un adăpost rudimentar, pe niște straturi de ierburi uscate. Nu dormeau de prea multă vreme, când Thalcave se trezi, simțind o prezență amenințătoare undeva în câmpie. Și Thauka era agitat. În scurt timp se auziră sute de urlete înspăimântătoare. Spre ei se îndreptau sute de lupi roșii din pampas, aguaras - lupi ce trăiau în regiunile mlăștinoase și vânau animalele în apă.
Cei trei călători îngrămădiră la intrarea adăpostului tot ceea ce putea să ardă și își pregătiră puștile, îngrijorați că aveau foarte puține gloanțe și praf de pușcă. Trebuiau să reziste până dimineață, fiindcă aguaras erau animale nocturne și dimineața se retrăgeau în vizuini.
Către ora două din noapte, călătorii nu mai aveau ce să ardă, nu mai aveau nici muniții. Thalcave voi să încalece pe Thauka și să pornească în goană, ca să atragă lupii după el. Lordul Glenarvan voi să facă el acest lucru. Nici unul nu voi să cedeze și, în toiul discuției, se treziră că Robert sări pe Thauka și porni într-o goană nebună, cu toți lupii după el.
Când se crăpă de ziuă, Glenarvan și Thalcave porniră înapoi, în căutarea lui Robert. Mare le fu bucuria când se întâlniră cu tovarășii lor, iar printre ei îl văzură pe cel mai mic dintre copiii capitanului Grant.
Capitolul XX Câmpiile argentiniene
După ce își astâmpărară foamea și, mai ales setea, călătorii își continuară drumul. Trecură din pampas în câmpiile argentiniene, întâlniră ape și tufișuri bogate în care trăiau fel de fel de păsări, numai oameni nu întâlniră.
După vreo două zile de mers, zăriră un grup de trei gauchos bine înarmați, dar aceștia o luară la fugă și dispărură imediat. Merseră mai departe, ținta lor fiind Fortul Independenței, unde Thalcave spera să afle informații despre indienii care aveau un prizonier european, dar și despre faptul că acel ținut părea atât de părăsit.
Capitolul XXI Fortul Independenței
La Fortul Independenței Paganel descoperi cu plăcere următorul fapt: comandantul fortului era francez de origine. Omul se stabilise în Argentina cu mulți ani în urmă, atât de mulți încât aproape uitase limba franceză și o vorbea foarte primitiv.
Comandantul nu le dădu vești bune. Ținutul era părăsit findcă era război civil. Indienii căutați de călători plecaseră toți în nord. Nu numai atât, dar prizonierul de care știau ei fusese prins în urmă cu șapte ani și era un francez, Guinnard, care până la urmă scăpase din captivitate și se reîntorsese în Franța. Nu exista niciun englez prizonier în acea regiune.
Toți erau supărați, iar Paganel hotărî să recitească documentul până când avea să afle unde se află Harry Grant.
Capitolul XXII Năvala apelor
Mai aveau patru zile de mers până la țărmul Oceanului Atlantic, unde urma să se întâlnească cu vasul Duncan. Porniră la drum, pe câmpia care cobora către ocean. După o zi de mers, pământul deveni din ce în ce mai îmbibat cu apă, iar cerul se acoperi cu nori deși. Caii alunecau din ce în ce mai des în mocirlă, iar la amiază începu o puternică ploaie tropicală.
Ajunși cu greu la un adăpost rudimentar, un biet bordei gata-gata să fie luat de vânt, oamenii se adăpostiră cum putură. Dimineață porniră grăbiți la drum, dornici să iasă cât mai repede din acea regiune. Nu izbutiră, însă, și fură surprinși de o uriașă inundație. Apele râurilor se revărsară cu furie în câmpia joasă, ajungând într-o clipită la cei opt călăreți. Caii nu puteau să opună rezistență și fură duși de ape. Noroc că în drum le apăru un copac cu o coroană mare. Inundația înghițise trunchiul până în locul unde începea coroana. Un val uriaș aruncă oamenii în copac. Când se retrase, nimeni nu mai avea cal, dar oamenii erau cu toții prinși de ramuri. Se mai zărea numai Thauka, îndepărtându-se, luat de curent. Thalcave sări în apă, înotă pînă la el, se prinse de gâtul lui și se lăsară duși de ape.
* * *
Urmează Copiii căpitanului Grant (7)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !