COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (9)

roman de Jules Verne

Capitolul V Mânia Oceanului Indian

După câteva zile, vântul scăzu până când se opri cu totul. Toți, dar mai ales copiii căpitanului Grant erau îngrijorați de aceasta piedică în calea călătoriei lor. Mai mult, căpitanul John Mangles văzu semnele furtunii ce se apropia. El puse marinarii la treabă și asigură vasul împotriva uraganului. Acesta începu noaptea și Duncan rezistă bine, până când suferi o avarie la elice. John Mangles recurse atunci la vele.

După vreo două zile, uraganul se mai potoli puțin, dar vasul era împins de valurile uriașe către țărm. Găsind o mică trecătoare spre un golfuleț cu ape liniștite, aruncară ulei de focă pentru a potoli puțin valurile și reușiră să treacă în golfuleț.

Capitolul VI Capul Bernouilli

Nava fu fixată de fundul apei cu două ancore. John Mangles determină locul în care se aflau: la capul Catastrofei, la o depărtare de 300 de mile de Capul Bernouilli. Verificară vasul. Elicea era grav avariată și trebuia să ajungă neapărat la Melbourne pentru a o repara. După aceea aveau să-și reia căutările.

Ridicară velele și porniră spre Capul Bernouilli. În drum, căutară pe țărm urme ale epavei Britanniei, dar nu găsiră nimic. Judecară că era firesc, doar trecuseră doi ani de la naufragiu, iar băștinașii culegeau absolut orice rămânea la locul unui naufragiu. La Capul Bernouilli zăriră o moară și se îndreptară spre ea. Era locuită de un irlandez, Paddy O'Moore, împreună cu soția și cei cinci flăcăi ai lor.

Călătorii fură primiți cu multă prietenie și așezați la masa familiei irlandeze. Irlandezul le spuse povestea imigrării sale, iar lordul Glenarvan le istorisi gazdelor povestea lor, începând cu găsirea documentului din sticlă. Irlandezul nu auzise de Britannia și de niciun naufragiu în urmă cu doi ani. În timp ce Glenarvan spunea că nu mai au nici o nădejde, interveni unul dintre servitorii lui Paddy O'Moore, spunând că, dacă mai trăiește, căpitanul Grant se află cu siguranță pe pământul Australiei.

Capitolul VII Ayrton

Omul se arătă a fi Ayrton, fostul maistru de pe vasul căpitanului Grant. O izbitură puternică îl aruncase de pe vas în timpul naufragiului și nu mai știa ce se întâmplase cu vasul Britannia și cu ceilalți membri ai echipajului.

Tot ce povesti el, despre vas, despre naufragiu, despre căpitanul Grant, chiar despre copiii căpitanului Grant, dovedea că maistrul nu minte. Totuși, Mac Nabbs simțea o mare neîncredere față de acesta. Irlandezul îl susținu și arătă că este un om serios, de încredere.

Ayrton susținu ideea lui Paganel că Harry Grant ar fi prizonier la băștinași. Sugeră ca vasul să meargă direct la locul naufragiului, dar află că vasul are nevoie întâi de reparații. Atunci, Paganel interveni și propuse ca vasul să meargă la Melbourne, iar ei să călătorească pe jos, dealungul paralelei 37°, ca în America de Sud. Urma să se întâlnească cu Duncan pe coasta de est.

De data asta, socotiră ei, puteau să meargă și femeile, fiindcă regiunea era sigură, iar băștinașii erau pașnici.

Capitolul VIII Plecarea

Hotărâră să plece peste două zile. Ayrton avea să-i însoțească și să-i ducă pe coastă, la locul naufragiului. Urma să vină și John Mangles, lăsând conducerea vasului pe mâna secundului său, Tom Austin.

Lady Helena și Mary Grant aveau să călătorească într-o căruță uriașă, trasă de trei perechi de boi și condusă de Ayrton. În căruță se delimită un compartiment confortabil aranjat pentru cele două efemei, iar în spate, un alt compartiment pentru provizii, bagaje și bucătăria portativă a domnului Olbinett. Bărbații aveau să călărească pe cai. Toate fură cumpărate de la binevoitorul irlandez.

Înainte de plecare, irlandezul și familia lui fură invitați pe bordul vasului. Ayrton puse o mulțime de întrebări despre calitățile vasului, stârnind din nou neîncrederea maiorului Mac Nabbs.

* * * 

Urmează Copiii căpitanului Grant (10)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !