COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (8)

roman de Jules Verne

Partea a II-a

Capitolul I Întoarcerea la bord

Reîntors la bord, lordul Glenarvan povesti soției, lui Mary Grant și lui John Mangles întâmplările prin care trecuseră, apoi despre comportarea excelentă a celui mai mic dintre copiii căpitanului Grant și, în sfârșit despre noua interpretare a documentului, datorată lui Jacques Paganel.

Se bucurară apoi cu toții de mâncarea adevărată, așezată pe masa așternută cu fața de masă și cu șervete la fiecare tacâm. În timpul mesei, Glenarvan observă atenția acordată de John Mangles lui Mary Grant. Căpitanul povesti despre furtunile prin care trecuseră până când ocoliseră Capul Horn.

După ce terminară de mâncat, se adunară cu toții în jurul mesei pe care se aflau hărțile, planigloburile și documentul găsit în sticla din pântecele rechinului. Paganel explică încă o dată cum reinterpretase documentul. Priviră pe hartă ținuturile străbătute de paralela 37°. Examinară, în paralel, cuvintele găsite în documentul scris în limba franceză, fiindcă acesta conținea cele mai multe cuvinte lizibile. Căzură cu toții de acord că naufragiații nu puteau fi nici în insulele Tristan d'Acunha, nici în insulele Amsterdam, în Noua Zeelandă sau în insula Maria Tereza. Naufragiații nu puteau fi decât pe continentul Australia. Totuși, Mac Nabbs propuse să treacă prin insulele Tristan d'Acunha și Amsterdam, care se aflau oricum în drumul lor spre Australia.

Capitolul II Tristan d'Acunha

Iahtul Duncan porni din nou la drum. După șapte zile ajunseră la grupul de insule Tristan d'Acunha. Ancorară în apele insulei principale și coborâră la țărm, mergând în capitala acestui grup, o așezare de vreo cincizeci de case, întemeiată de coloniști în urmă cu vreo cincizeci de ani.

Vorbiră cu guvernatorul insulei, parcurseră insula, iar bărcile Duncan-ului dădură un ocol prin apă. Nu exista nici o veste și nici o urmă despre naufragiul Britanniei. A doua zi, după o partidă de vânătoare, se culcară, iar noaptea Duncan porni mai departe.

Capitolul III Insula Amsterdam

Călătorii se abătură pe la Capetown, pe continentul Africa, pentru a reface provizia de cărbuni și ocoliră apoi Capul Bunei-Speranțe, îndreptându-se către Australia.

Ajunseră curând la două insule învecinate, insula Amsterdam sau Sfântul Petru și insula Sfântul Pavel, descoperite de un navigator olandez. La sosirea călătorilor de pe Duncan, insula Amsterdam avea trei locuitori, un francez bătrân și doi mulatri. Francezul nu auzise niciodată despre Britannia și căpitanul ei, Harry Grant.

Capitolul IV Pariurile lui Jacques Paganel și ale maiorului Mac Nabbs

A doua zi dimineață, Duncan porni mai departe. Dacă vremea avea să fie frumoasă, mai aveau de mers douăsprezece zile până la țărmul australian.

Într-o seară, cam după vreo săptămână de călătorie, stăteau de vorbă cu toții. La un moment dat, lordul Glenarvan își exprimă nedumerirea asupra unui fapt. Vasul Britannia fusese semnalat ultima oară la Calao, în Peru, pe data de 30 mai 1862. Din documentul găsit în sticlă înțeleseseră că naufragiul avusese loc pe 7 iunie. Nu era de crezut că vasul traversase în opt zile apele, din America de Sud în Australia. Paganel aduse documentul și spuse că, totuși, era posibil ca apa să fi șters o cifră, și în loc de 7 să fie 17 sau 27.

Discutând mai departe, ajunseră la concluzia că Britannia naufragiase pe coasta de vest a Australiei. Dacă ar fi naufragiat pe coasta de est, ar fi primit ajutor de la colonia engleză ce trăia pe acea coastă. Probabil Harry Grant era prizonier la băștinași.

Paganel îi liniști pe copiii căpitanului Grant. Băștinașii australieni erau oameni pașnici, care aveau oroare de vărsarea de sânge. Geograful adăugă faptul că Australia era încă neexplorată în întregime, deși mai mult de cincizeci de exploratori o străbătuseră. Maiorul Mac Nabbs puse pariu pe carabina lui contra lunetei lui Paganel că fuseseră mai puțini. Paganel începu să-i înșire, căci memoria datelor îi era pe pe atât de bună pe cât de distrat era el în viața de zi cu zi. Când ajunse la cincizeci și șase, maiorul îl opri. Se dădu bătut, dar își recâștigă carabina punând un alt pariu, bazat pe o glumă pe care Paganel nu o cunoștea.

* * * 

Urmează Copiii căpitanului Grant (9)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !