roman de Jules Verne
Capitolul XXIII Viață de pasăre
Copacul ombú, în care se refugiaseră călătorii, era un copac cu rădăcini groase, trunchi puternic și ramuri groase, larg răsfirate, asemănător unui nuc. Cel mai mic dintre copiii capitanului Grant se și cățără până în vârf, împreună cu Wilson, deși coroana copacului era deasă și înțesată de liane. Copacul era singurul loc uscat pe întinderea uriașă de ape. În depărtare, dispăreau în zare Thalcave și Thauka.
Glenarvan făcu repede niște crestături pe trunchi, pentru a vedea dacă apa mai crește sau scade. Deocamdată stătea pe loc. Maiorul Mac Nabbs avusese prevederea să salveze doi desagi cu hrană, iar Paganel făcu focul la un capăt al coroanei. El aprinse mușchi uscat cu ajutorul unei raze de soare focalizate cu ajutorul lentilei ocheanului său. Focul se aprinse imediat, iar el puse crengi uscate deasupra, ațâțând vâlvătăile cu poncho-ul lui. Se uscară cum putură, apoi mâncară. Începură să discute despre insuccesul căutărilor lor și, în timpul discuției, Paganel avu revelația că l-au căutat pe căpitanul Grant acolo unde nu fusese niciodată.
Capitolul XXIV În care călătorii duc mai departe o viață de păsări
Paganel citise de nenumărate ori documentul din sticlă, dar un cuvânt spus de lordul Glenarvan îl făcuse să-și dea seama următoarele: cuvântul austral nu era un cuvânt de sine stătător ci, probabil, era un cuvânt incomplet provenit de la denumirea Australia, cuvântul incomplet indi nu însemna indieni ci indigeni, gonia nu însemna Patagonia ci, poate, agonia. De aici, concluzia că naufragiul avusese loc pe coastele Australiei, pe unde trecea paralela 37°.
Robert și Paganel porniră la vânătoare prin coroana uriașului copac, plină de tot felul de păsări, deci și de cuiburi cu ouă. Wilson pescui și el, din copac, o mulțime de peștișori mici. La cină avură carne uscată, ouă coapte în spuză, peștișori la frigare și păsărele fripte.
Geograful admira atât de mult copacul ombú, încât ar fi trecut la viața păsărilor dacă ar fi avut aripi. Le spuse celorlați că lui nu-i trebuie multe ca să fie fericit, ba chiar le spuse și o povestioară cu tâlc despre fericire.
Capitolul XXV Între foc și apă
Înainte de culcare, Glenarvan, Paganel și Robert Grant priviră cu admirație constelațiile australe. Dinspre răsărit însă, se lăți un nor negru, prevestitor de furtună. Cei trei simțeau în tot corpul electricitatea din atmosferă și coborâră repede la ceilalți. Cu toții trebuiau să aibă grijă să se prindă bine de patul lor de crengi, ca să nu fie smulși de vântul ce urma să se dezlănțuie. Teama lui Paganel era ca adăpostul lor să nu fie ținta trăznetelor, fiind singurul punct mai înalt din câmpia acoperită cu ape.
Începură trăznetele, din ce în ce mai multe, mai puternice și mai apropiate. Porni ploaia, care nu împiedică un trăznet să lovească copacul. Focul care izbucnise fu întețit de rafale puternice de vânt. Un vârtej uriaș smulse din pământ arborele, care o luă la vale.
Capitolul XXVI Atlanticul
După vreo două ore, copacul ombú se izbi de o ridicătură de pământ și se opri acolo. Coborând, călătorii avură plăcuta surpriză de a-l vedea pe Thalcave, călare pe Thauka. Îi așteptase acolo unde îl aduseseră și pe el apele.
Thalcave îi conduse la o fermă părăsită, unde le pregătise deja un foc și carne friptă. A doua zi porniră la drum spre țărmul Atlanticului. Merseră toată ziua și ajunseră, seara. Întunericul se lăsase, așa că nu puteau vedea vasul Duncan. Nici chiar Paganel, care era nyctalop, adică vedea pe întuneric, nu izbuti să îl zărească. A doua zi de dimineață îl văzură și fură și ei văzuți.
John Mangles trimise barca după călători. Lordul Glenarvan îl chemă și pe Thalcave în călătorie, dar Thalcave arătă că nu se poate despărți de Thauka și de pampas. Își luară cu toții rămas bun de la uriașul patagonez care îi ajutase atât de mult. După o oră de drum cu barca, cel mai mic dintre copiii capitanului Grant sărea de gâtul surorii sale.
Sfârșitul părții întâi a romanului ”Copiii căpitanului Grant”
* * *
Urmează Copiii căpitanului Grant (8)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Un rezumat foarte bun!
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru apreciere!
ȘtergereBuna ziua! Eu stiam ca sunt doar 22 de capitole.
RăspundețiȘtergereBună dimineața! Este evident că te-ai înșelat, cartea are mai multe capitole decât 22. ☺
ȘtergereDa scuzati ma n-am fost atenta. Apropo un rezumat foarte bun.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru apreciere! ☺
ȘtergereAm ales sa citesc aceste rezumate decat sa citesc 300 de pagini a unei carti destul de scumpe si care probabil nici nu o sa imi placa
RăspundețiȘtergereCartea o fi ea scumpă... dar ți-ar fi plăcut, sunt sigură!
Ștergere