COPIII CĂPITANULUI GRANT. Povestire pe scurt (10)

roman de Jules Verne

Capitolul IX Provincia Victoria

Caravana lui Glenarvan, pornită din provincia Adelaida, se îndreptă către orașul Aspley, aflat în provincia Victoria, nu departe de hotarul ei vestic. Călătorii străbătură, timp de două zile, o mare întindere de pământuri sterpe, apoi câmpii acoperite cu ierburi, urmând o regiune plină de țânțari - Câmpia țânțarilor, coline de pământ roșu și, în sfârșit, o regiune împădurită.

În orașul Aspley poposiră la han. La masă, Paganel le vorbi celorlați despre cum fusese colonizată provincia Victoria, a cărei capitală era orașul Melbourne. Toți, dar mai ales copiii capitanului Grant, ascultară plini de interes date despre caracteristicile naturale, despre populația și economia acestei bogate provincii, faimoasă mai ales pentru minele ei de aur. Din păcate, acestea atrăseseră aici nu numai căutatorii de aur, ci și o bandă sălbatică de aventurieri. Se spunea, totuși, că aerul provinciei era atât de curat, încât avea efecte sănătoase asupra firii oamenilor și animalelor. Tocmai de aceea, răufăcătorii din Anglia erau deportați pe aceste meleaguri.

Capitolul X Râul Wimerra

Porniră mai departe, trecură de Lacul Alb , străbătură câmpii înflorite văzură animale ciudate: câțiva casuari - un fel de struți, o pasăre jabiru - un fel de cocor viu colorat, cu ciocul lung de o jumătate de metru, o echidnă.

Către seară întâlniră o turmă uriașă de animale: boi, oi și cai. Stăpânul lor, Sam Machell, le cumpărase slabe și prăpădite, le ducea la îngrășat pe pășuni, apoi le vindea cu un preț mai mare decât le cumpărase. Seara, caravana lui Glenarvan ajunse la poalele muntelui Talbot. Cum era 25 decembrie, prima zi de Crăciun, Olbinett pregăti o cină sărbătorească, de parcă ar fi fost acasă, în Scoția.

A doua zi ajunseră la râul Wimerra, pe care trebuia să-l traverseze prin vad. În mijlocul albiei, căruța se poticni. Ayrton sări în apă și conduse boii spre un loc accesibil. Totuși, chiar atunci căruța se izbi de ceva și o scoaseră cu greu la mal. Partea din față a căruței era zdrobită, iar calul lui Glenarvan pierduse două potcoave, așa că Ayrton propuse să se ducă într-o localitate apropiată, după un fierar. Glenarvan fu de acord, așa că Ayrton plecă, iar ei întinseră cortul pe malul râului.

Capitolul XI Burke și Stuart

Profitând de acest răgaz, se plimbară toată ziua pe malurile Wimerrei. După cină, Paganel povesti istoria explorării continentului Australia de către câțiva exploratori curajoși.

Burke își pierduse viața după un șir de grele încercări. Din grupul lui de exploratori nu supraviețuise decât un singur om. Mai norocos, Stuart, după două încercări nereușite, reuși la a treia să traverseze continentul Australia. Sănătatea lui fusese însă grav subminată, așa că murise la scurt timp după întoarcerea pe meleagurile natale, în Scoția. Chiar în timp ce caravana lui Glenarvan se afla acolo, un alt explorator, Leichard, pierdut prin Australia de șaptesprezece ani, era căutat de expediția lui Mac Intyre.

Capitolul XII Calea ferată de la Melbourne la Sandhurst

În zori, Ayrton reveni cu fierarul, un om tăcut, cu aspect neplăcut. Mac Nabbs observă la încheieturile mâinilor acestuia dâre de rosături cu sânge închegat pe ele. Îl întrebă despre cauza acestora, dar fierarul tăcu, văzându-și de treabă. Repară iute căruța și potcovi calul lui Glenarvan cu două potcoave ce aveau un semn distinctiv, o treflă. Ayrton spuse că aceasta îngăduia să fie recunoscuți caii de la ferma respectivă.

Porniră mai departe, traversară niște munți nu prea înalți, apoi trecură pe lângă orașul Carlsbrook, pe care îl vizitară numai Paganel și cel mai mic dintre copiii capitanului Grant. Se apropiară de calea ferată, îndreptându-se către Camden Bridge, un pod de cale ferată ce traversa râul Lutton.

La Camden Bridge avusese însă loc un eveniment îngrozitor: un tren deraiase, apoi locomotiva și cinci vagoane se prăbușiseră în râu. Locomotiva explodase și se decanșase un incendiu groaznic. Un ofițer de poliție îi spuse lordului Glenarvan că aici era vorba de o crimă. Dovada, faptul că fusese prădat al șaselea vagon, cel ce rămăsese pe pământ, vagon în care se aflau bagajele celor din tren și vreo zece călători. Afirmația ofițerului fu întărită de două descoperiri: oamenii dădură de trupul mort al cantonierului, având un pumnal înfipt în inimă, iar polițiștii găsiră două perechi de cătușe. Se bănuia că fapta fusese comisă de doi deportați evadați.

* * * 

Urmează Copiii căpitanului Grant (11)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !