CELE DOUĂSPREZECE FETE DE ÎMPĂRAT ȘI PALATUL CEL FERMECAT (3)

de PETRE ISPIRESCU

Noaptea următoare flăcăul rupse o rămurică din pădurea cu frunze de diamant. Când găsi rămurica în buchet, fata se tulbură. Începu a găsi că arată la fel de bine ca fiii de împărați. Se mai gândi și că nu putea fi un prost, dacă reușise el să descopere taina lor.

CELE DOUĂSPREZECE FETE DE ÎMPĂRAT ȘI PALATUL CEL FERMECAT (2)

de PETRE ISPIRESCU

Într-o noapte, argatul de la grădina împăratului o visă iar pe zână. Ea îi spuse să meargă într-un loc anume din grădină. Acolo va găsi doi pui de dafin. Să-i îngrijească bine. Când se vor face mari, vor îndeplini tot ce le va cere. Apoi zâna îl mai învăță ce are de făcut.

Flăcăul făcu așa cum îi spusese zâna. Când dafinii se făcură mari, ceru de la ei darul de a se face nevăzut. Primi de la ei o floare care, daca o punea în sân, îl făcea neavăzut.

CELE DOUĂSPREZECE FETE DE ÎMPĂRAT ȘI PALATUL CEL FERMECAT (1)

de PETRE ISPIRESCU

Era odată un flăcău orfan, frumușel, curățel și tare harnic și cuminte. Toate fetele din sat se uitau cu drag la el. Cei la care muncea îl prețuiau mult. Numai flăcăii îl pizmuiau și îi scoteau fel de fel de vorbe. El nu îi băga în seamă. Se ducea liniștit cu vitele la păscut. Vitele pe care le îngrijea el parcă erau mai frumoase și dădeau lapte mai mult decât celelalte.