de PETRE ISPIRESCU
Era odată un flăcău orfan, frumușel, curățel și tare harnic și cuminte. Toate fetele din sat se uitau cu drag la el. Cei la care muncea îl prețuiau mult. Numai flăcăii îl pizmuiau și îi scoteau fel de fel de vorbe. El nu îi băga în seamă. Se ducea liniștit cu vitele la păscut. Vitele pe care le îngrijea el parcă erau mai frumoase și dădeau lapte mai mult decât celelalte.
